Autumn wishlist

1. Coat :: Moda Operandi (Nu mi-l permit, dar pot să-mi doresc)

2. Animal print shoes :: ASOS (De mult visez la ei)

3. T-shirt :: ALCOTT via Kurtmann (De bărbaţi, dar cu mărimea S pe stoc)

4. Sport shoes :: via miniPrix (Preţul este delicios şi calitatea sunt sigură că e excelentă)

5. Pink bag :: Mango (12 euros)

6. Boyfriend jeans :: Mango

7. T-shirt :: Mango (10 euros)

8. Leather ankle boots :: Mango (similare pe miniPrix)

9. Floral print pencil skirt :: Mango

10. Sweater :: Mango (16 euros)

Smells like vacation...

Today I woke up... without energy. I have an intense feeling of fatigue and a burning desire for vacation. Total opposite to what these photos emanate. I don't want outfits, I don't want makeup, I don't feel like blogging, I don't feel like doing anything...
All I want is to lie down on a lounge chair, under an umbrella, staring at a big blue sea... That's all!

Where would you like to be now?

Dress :: H&M | Jacket :: thrifted | Clutch :: Pull and Bear via Kurtmann | Boots :: via miniPrix

July - daily outfits

I successfully managed to check the 23 working days of July with an outfit, and the ones you are seeing in this post are a selection of the most appreciated ones. It's interesting to look behind and realize, if necessary, that simple is the keyword to describe my style.
Every day I did my best to show an original outfit, but at the same time to reuse items of clothing.

If I were to do a list with all the items of clothing which I consider basic, I would say:
- white shirt,
- white t-shirt,
- navy t-shirt,
- at least one colored top: red, blue,
- at least one printed top: abstract, floral,
- black straight/slim leg trousers
- boyfriend jeans
- red shoulder purse
- brown hand bag
- black shoulder purse
- black flat sandals
- black heeled sandals

What is your opinion? What would you add to the list above.

Top :: Topshop | Trousers :: Zara via Kurtmann | Bag :: Magno | Sandals :: H&M | Necklace :: H&M

What it feels like for a girl...

I thought for a while whether or not to write about this topic, but in the end I decided to write... because it's important to open our eyes to see what is happening around us and learn something.

I've been in contact for three months with a person whom I thought was a boy and whom I treated accordingly... just to find out that the person is actually... a girl. The person presented herself with a short name (e.g. Alex), which is not unusual. If she would have presented herself with the long name (e.g. Alexandra), I wouldn't be writing this post now.

The issue came to light when I saw the name in writing. I was willing to stick my hand in the fire that it was a typo... it seems my hand would have burned badly...

I felt something weird from the first moment I came in contact with the person... because of the childish voice... I even asked: how old are you?
And the look... 100% male: male clothes, male shoes, short hair cut, no make-up.
The only clue... we met a few times in the girls bathroom. The first time I don't remember exactly what I said, but I'm afraid that I said: No problem, I enter the boys bathrooms from time to time, too. The second time I said, with an ironical tone: Caught you here again....
Now that I look back, I feel totally stupid. On the other hand nobody ever caught my attention and the person really looks like a boy. If she really wants to look like a boy, I congratulate her, she does it great from my point of view!

Conclusion.

I have no problem with the idea that a girl wants to be a boy. I would say that I find really admirable how she managed to accomplish this. People don't choose how to be when they are born, but they can choose how to live. If the man was born in a wrong body it doesn't mean that he is less intelligent, less beautiful or less sociable.

We, the "normal", we must understand that in nowadays society it's very hard to be "different" and accepted at the same time. And please assign the idea of "different" with other things too... like autism, like Down syndrome etc...
Try to do an imagination exercise. Put yourself in the shoes of a person who has one of the problems mentioned above. How does it feel? Is not that easy, is it?

T-shirt :: via miniPrix | Jeans :: H&M via miniPrix | Clutch :: via Kurtmann

Sandals :: local boutique | Sunglasses :: Ray-Ban

No pain, no game

Two weeks ago I attended a wedding. The ambiance was so entertaining and the music was so good that my feet still hurt because of how much I danced. The last time something like this has happen to me it was 6 years ago, at my own wedding. I danced so much that day, that I didn't feel the need to go to the toilet for the entire duration of the wedding, which was at least 15 hours... and two weeks after the wedding I couldn't feel the sole of my feet... Can you imagine that?

Don't get me wrong, I'm not sorry when something like this happens after a wedding. This is somehow normal when you attend a wedding in which you really have fun... but... the thing is that this Saturday I have to attend another wedding and I'm telling you... I'm afraid... I'm very afraid... :D My feet aren't fully recovered...

Did you ever experienced so much fun in a wedding that you had to endure sore feet for two weeks after the event?

Top :: TOPSHOP | Blazer :: Local shop | Trousers :: ZARA via Kurtmann  

Sandals :: via miniPrix | Clutch :: Pull and Bear via Kurtmann | Necklace :: H&M

June - daily outfits

The way I dress or the way I look represents for me a source of self-confidence. I feel more confident when the way my interior looks is synchronized with the way my exterior does. Of course this is a personal way of seeing things, not necessarily good and not necessarily good to be followed.

There are days when I'm very fond of the way I decided to dress (most probably you too had days when you didn't like that much the way you dressed or when you had the impression that it would have been better to wear a different pair of shoes, for example).
Those days (when I like the way I dressed) I would like to have the necessary time to take professional pictures and afterwards to write a post about  my more or less exciting daily experiences.

Obviously I don't have the time to do that. That is why, starting two weeks ago, I've made the habit of photographing myself in the mirror before I leave the house, in order to show you my choice for the day. I don't know how long I'm going to take this initiative, but as long as I take it, I hope you'll find it useful and inspiring.

P.S. I'm writing this post especially for the persons who follow me only by email, but also for the persons who wanted to know from where are the clothing items I wore on those days.

Dress :: local shop (very similar at ZARA) | Bag :: via miniPrix | Sandals :: H&M

CONCURS

Azi am plăcerea să vă invit la un concurs în care veţi putea câştiga geanta pe care o port eu în imagini.

Tot ceea ce trebuie să faceţi este:
1. să daţi like la pagina de facebook Zadin;
2. să faceţi share la imaginea de concurs;
3. să lăsaţi un comentariu la postarea de faţă cu numele de facebook cu care mă urmăriţi.

OPŢIONAL: Primiţi o intrare în plus pentru fiecare mediu în care mă urmăriţi: GFC, Instagram, Bloglovin, Pinterest, Tumblr.
Câştigătorul va fi desemnat pe data de 13 iulie, via random.org.

Baftă tuturor!

Denim jacket :: Thrifted | Top :: TOPSHOP | Skirt :: Raspberry Fashion  

Sandals :: C&A | Bag :: via miniPrix

Complicated

The other day I had a heated discussion with The Half, which culminated with his almost desperate request: Could you be simpler?

It's a request that I fully understand, sometimes I drive myself crazy by my way of being, let alone him. Sometimes I ask myself too many questions, sometimes I make too many assumptions, sometimes I don't know what I want, sometimes I don't want anymore what I wanted, sometimes I over analyze everything, sometimes I ask for perfection...

I can't help but wonder...
If I weren't like this, would I still be here now?
If I were to change (I could try, but hard to believe that I will succeed), what will I become? I don't know myself in an another way than the complicated way.

Isn't the expression simple girl an oxymoron?

Trousers :: via miniPrix | Shoes :: via dEpurtat | Bag :: Mango 

Necklace, Bracelet :: H&M | Sunglasses :: Ray-Ban

Trend alert - dresses with sneakers

Mother: Is this how they wear it now? Sneakers with dress?
Me: Ohhh, dear mother... if you only knew...

I think I noticed this trend at the begging of 2013 and I simply couldn't understand how someone could wear sneakers with a dress. I'm sure there are many who still look at this combination with amazement, but I've learned over the years to ignore the limited vision of some people and associate it with a lack of fashion culture.

There are trends I observe and which I ignore because they simply don't represent me. On the other hand, there are trends which at first I ignore... but after some time, most probably because of the blogosferic influence, I change my mind...
The current example is very eloquent in this case.

Now tell me what's your opinion regarding this trend: dresses with sneakers? Would you dare to wear such a combination?

Dress :: Local boutique | Jacket :: thrifted 

Sneakers :: Futsalworks via miniPrix | Bag :: Mango | Sunglasses :: C&A

Home sweet home

One of the things I've always wanted badly was to have my own living space and decorate it on my taste.

To understand some of my background in regard to living spaces pay some attention to the following lines:
- until the age of 18 I lived in the family home, a 3 room apartment, decorated on my mother's taste... I don't want to go into this subject because you know how they say: de gustibus non est disputandum... By the way, did your mother ever moved the furniture around the house 4 times a year?
- at the age of 18 I went to college and lived in some people's home for a couple of years, then another 3 years in a student dormitory... no, I don't want to go into details, but I wouldn't recommend anyone to live in a student dormitory. To understand a little the idea, there were times when we were 7 people in a room ... boys and girls... no comment.
- after college I spent two years in a rented old house, along with two other girls... Basically we were three couples, each one with his room. In summer it was pretty nice... we had an amazing garden, fruit trees, a garden grill, a swing... In winter... we had to make fire in a wood stove. It was romantic to sit in the heat of the wood stove and hear the wood crackles, while sitting in the boyfriend's arms. Nonetheless, the wood purchasing, the fire kindling itself... that's another story... And the noises that could be heard from the attic... I'd better not go there, otherwise I'll risk causing you a nightmare... no comment.
- we bought our on apartment after one year of marriage, when practically we became parents.
- since then 5 years have passed.

The apartment was relatively renovated, but we've done all sorts of improvements to bring it closer to our standards. Finally, I feel that this year we will reach our target completely. At the current time we are in the process of renovation and if the result will match my expectations I will come here on the blog and show it to you. :D

I've told you my story, now it's your turn to tell me about your living places experiences.

Denim vest :: C&A | Top :: C&A | Jeans :: H&M | Shoes :: Futsalworks via miniPrix | Bag :: DressLily

What goes around comes around

Last week I forgot my clutch in the park. I realized I had lost it at approximately 5 minutes after leaving the place and to be honest  I didn't feel panic at all. I had in my bag an iPhone and a Samsung and no other values. Maybe I knew on a certain level that I was going to get them back... And I was right!
I went back to the place I knew I had left the clutch and there was a woman who had found the bag. She was waiting for me to come back and return it. How cool is that?

Maybe, some of my readers who don't live in Romania, will think: so, what's the big deal? Well it seems that it's still a big deal here at us because the possibility to loose something and not get it back is much higher than getting it back.

This event made me realized that little by little things are changing in Romania too and I really want to encourage people to always return what doesn't belong to them, because nowhere on the face of the earth someone's sadness should be someone else's happiness.

One of the guiding principles of my life is what goes around comes around meaning that whatever you will offer to the others, that is what you will receive in return. I intend to keep this guiding principle as long as I live and I recommend you to do the same. ♥

Top :: miniPrix | Boyfriend jeans :: H&M

Sandals :: ZARA | Sunglasses :: Ray-Ban | Necklace :: H&M

You always have a choice!

Whenever we enroll in a contest, we enroll with the hope of winning.  
Today, for example, is the extraction in a contest in which I could win a Mini Cooper or free shoes for the next 10 years. Obviously there is a part of me that hopes to win and it's perfectly normal because we all need such free pleasures. And no matter how many contests I'll attend, I'll never lose hope that maybe at some point I will win. Again ... perfectly normal ... hope dies last. 

What do you think I'll do if I don't win? The options are: 
1. I will accelerate the ambition engine to work harder so that I gain more and then buy that car I'm craving for... 
2. I waste time investigating whether the person who won had this right, because if it turns out she didn't have it there are 0.01 more chances for me to win. 
3. I accept someone else was lucky and I move on with my head up, waiting for another chance at the next contest ... ultimately I can't lose something I've never had. 

Now, I'm asking... What is the option that you think I'd choose? What is the option that you would choose?

P.S. If you feel the article doesn't make sense, don't worry, next time I will try to be more explicit.

Jacket :: Bershka via Kurtmann | T-shirt :: Takko | Jeans :: Pull and Bear via Kurtmann

Necklace :: H&M | Bag :: Reserved | Boots :: via miniPrix 

Made in Romania

Today I would like to talk to you about a new project I intend to initiate. The project will be called Made in Romania and will involve promoting pieces of clothing/shoes/accessories, made ​​by talented Romanian designers, who are at the beginning and don't benefit of an intense promotion in the media, yet. I intend to do an article like this at least once a month.

The idea for this project emerged due to several factors. One of them is represented by the frequent discussions on the blog about wearing authentic pieces, possibly Romanian, instead of imitation ones (that doesn't mean I won't wear such pieces anymore), another factor is a proposal I got from Cătălina to wear one of her creations, another factor is my own experience in this regard and the fact that I understand more than anyone the need for promotion.
The last factor is the desire to increase the blog and how else than coming in front of you with interesting and useful ideas.

The pilot episode of Made in Romania series will be released on February 24th ... so stay tuned ...

Haină :: Zadin | Sweater:: New Yorker | Jeans :: H&M via miniPrix

Rain boots :: via dEpurtat | Necklace :: H&M | Leather Gloves :: via miniPrix

Trend alert - ripped jeans

Ripped jeans became a popular trend in the 80's. Now, 24 years later, they are still a popular trend...
It was a time in my life when I didn't have the courage to wear such jeans because I believed that they didn't represent me. Now, I have 5 pairs of ripped jeans (long and short) and I would wear them every day, if I could.
They are so versatile and can be included in so many combinations... after all, they are jeans.

How do you feel about wearing them? Are you afraid people might think less of you if you wear ripped jeans?

Andy Torres

Code Red (En&Ro)

These days I realized once again that nature is a force against which we are powerless. I don't know how it was in the areas where you live, but here, in the last week, we had to deal with two waves of CODE RED snow. The bad weather prevented us from getting to work for 3 days and left behind a nearly polar cold and 3-4m tall mountains of snow, in some places. I've never seen anything like it. :(

The second aspect I would like to talk to you about is somehow related to the previous one, as it involves some sort of CODE RED too :D. Putting the joke aside, know that I'm very excited about my new purchase from www.sammydress.com. You might be tempted to say that the bag is similar to a Celine bag, but in fact it's similar to a Valentino bag. It's a bag that costs little and which many of my blog readers can afford it, unlike the original, which costs € 1350. The fact that one costs less and the other more and the fact that I can afford one and the other not, is beyond the scope of this article. I'm interested that no matter how much it costs I won't feel like I threw money away, even if it's bought from MiniPrix, Kurtmann, Mango, H&M, Reserved, SammyDress, etc., and in this case I really don't have any negative comment to do. It's awesome!
I have a single regret, that they don't have a center in Europe, so that the delivery take less.

P.S. In my opinion, the red bag should be part of every woman's standard wardrobe. It's an element that has the ability to transform a completely common outfit into a show. 
What do you think? Am I right or not?

Scarf :: C&A | Coat :: Sprider | Jeans :: H&M | Bag :: SammyDress 

Sunglasses :: via miniPrix | Leather Boots and Gloves :: Unknown Brand (similar via miniPrix)

O manifestare a egoului

Sunt o persoană căreia îi place să dea replici.
Știţi filmele acelea în care ecranul se blochează preţ de câteva secunde exact pentru a marca o replică memorabilă? Well... aşa îmi place să-mi trăiesc şi eu viaţa... prin replici memorabile. Evident că nu pot să arunc cu replicile aşa... aiurea... în stânga şi în dreapta, nu ar mai avea niciun farmec. Îmi place să creez contexte de spus replici, îmi place să provoc contexte de spus replici.
Acum poate vă întrebaţi care este justificarea? Primul gând care-mi vine în minte este copilăria. Am avut, slavă Domnului încă mai am, părinţi despre care îmi amintesc că se mai certau din când în când şi tot ceea ce am reţinut eu, din tot ceea ce se certau ei, e că parcă se întreceau în replici de neuitat. Cine este cel care are ultima replică şi ce replică este aceea.
Clar... what goes around comes around... şi îmi asum, sechelele copilăriei, şi vă asigur că nu sunt singurele.

Sunt lipsită de modestie, dar cred că am deprins de-a lungul timpului capacitatea să-mi încui interlocutorii cu o replică. Acum să nu vă imaginaţi că dintotdeauna m-am priceput la asta. Am avut zeci de situaţii când am plecat dintr-o discuţie cu coada între picioare şi la câteva minute de la discuţie mi-au venit în cap cel puţin 3 replici de dat, dar la ce bun... că timpul nu-l poţi da înapoi...  Cu toate acestea cred că poţi să înveţi şi când se iveşte un nou context, căci vă asigur că se iveşte... îndrepţi zecile de situaţii de ciudă, care te-au marcat şi din care ai plecat cu coada între picioare...

Dintotdeauna am fost un observator al oamenilor cu capacități de comunicare ce depășesc media, de la care am furat cât de mult am putut, pentru că ştiam că la un moment dat îmi va fi de folos și așa a fost.

Sunt mai multe atuuri pentru obținerea unei replici memorabile. Unul este EXPERIENȚA, altul este STĂPÂNIREA DE SINE, cel mai important este RĂBDAREA.
Lasă conversaţia să crească natural... nu o grăbi, incit-o, pândește-o şi când oportunitatea se ivește, ia-ţi câteva secunde de gândire până să răspunzi... dacă nu sunt suficiente cele câteva secunde, nu te grăbi să răspunzi cu o prostie, pune mai degrabă o întrebare, pune-ţi interlocutorul să repete... câştigă timp... şi abia în final spune-ți punctul de vedere! Cu siguranță nu vei da greș. Eu nu am dat.

Ca de obicei postarea este izvorâtă din experiențele mele cotidiene și chiar mi-ar plăcea să aflu și alte puncte de vedere cu privire la acest aspect.

Haină :: Bershka via Kurtmann | Pulover :: Pimkie via miniPrix | Jeans :: ASOS
Ghete :: via miniPrix | Geantă :: Cropp

S-o lămurim şi cu miniPrix-ul...

În anumite privințe hainele sunt ca şi oamenii...

Ca să pot vorbi cu cineva nu am nevoie ca persoana respectivă să aibă cine ştie ce studii înalte, funcţii sau titluri. Pot vorbi şi învăţa lucruri, cu aceeaşi intensitate şi sinceritate, şi de la un om cerşetor, dar şi de la un manager... DE CE?
E simplu... Pentru că aşa e NATURAL.
Ştiu foarte bine că sunt foarte mulţi oameni cu valoare, care pur şi simplu nu au beneficiat în viaţă de conjuncturile necesare pentru a putea urca pe scara socială, dar asta nu înseamnă că nu sunt inteligenţi, asta nu înseamnă că nu merită trataţi cu egalitate, asta nu înseamnă că nu merită atenţia noastră.

Exemple care să susţină acestă idee îmi vin cu zecile, dar o să mă opresc la unul singur... bunica mea... o femeie de la ţară, de 70 şi ceva de ani, care nu are decât 4 clase, de la care am învăţat şi încă mai învăţ câte ceva de fiecare dată când o întâlnesc şi care prin tot ceea ce a reuşit şi reuşeşte încă în viaţă mă face să înţeleg că nu trebuie să citeşti un milion de cărţi sau să faci un milion de specializări ca să se vadă că eşti un OM cu VALOARE.

Acum să vorbim şi despre haine.
Sunt sigură că mă ştiţi ca pe un fan înfocat miniPrix.
Dar... să o luăm cu începutul...
Ce este miniPrix? MiniPrix este un magazin online, de tip outlet, NU PRODUCĂTOR, care comercializează haine, încălţăminte şi accesorii, de la diverse branduri, unele de factură mondială. Unele din acestea sunt foarte calitative, altele mai puţin calitative...
Dar ce vreau să spun? Vreau să spun că dacă ai fler... poţi să găsești VALOARE într-o piesă trivial de ieftină ca preţ. Repet... dacă ai FLER... Îmi dau seama că nu toată lumea are această capacitate, dar vă garantez că se deprinde prin exerciţiu... Şi este o chestie şi de inteligenţă până la urmă... De ce să plătesc dublu sau triplu pe un produs, doar că are o siglă lucioasă pe el? Nu se uzează la fel? Nu tot Lucia mă cheamă? Sau snobismul și ipocrizia au devenit "valorile" care primează?

Acum să trecem la asocierea dintre haine şi oameni... De ce oare ajung unii oameni să asocieze cumpărăturile pe miniPrix cu lipsa de VALOARE. De ce ajung unii oameni să asocieze valoarea umană cu hainele pe care le poartă? Asta-i limita gândirii lor?

Şi acum concluziile...

Haina face pe om, dar până la gât!

Noi purtăm hainele, nu ele pe noi!

Bunul gust în materie de modă este ca un parfum pe care îl simţi! Nu trebuie să îl citeşti de pe o etichetă.

Cu tot respectul pentru deţinătorii de "piese", am precizat şi în trecut şi reiau... pot să câştig şi la LOTO şi n-am să mă îmbrac vreodată cu haine Coco Chanel, Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy.
Este o chestie de principiu. Atât timp cât trăiesc într-o lume în care sunt copii orfani care nu au ce mânca sau care îşi petrec nopţile prin cine ştie ce guri de canal, eu nu vreau să dau banii pe articolele comercializate de casele respective de modă și vă garantez că nu am nicio urmă de regret sau de inferioritate când declar asta.

Aștept cu interes opinia voastră cu privire la acest subiect. Doar de curiozitate, voi ce replică i-ați da unei persone care vă spune: "Când ai valoare nu te îmbraci de la MiniPrix." :)

Haină :: Bershka via Kurtmann | Pulover :: Pimkie via Kurtmann (acum şi via miniPrix) | Jeans :: via miniPrix 

Cizme :: via miniPrix | Geantă :: Reserved

Ce-am fi făcut fără Facebook?

Aţi observat că în ziua de azi este mai ușor să rezolvi lucrurile prin intermediul Facebook, decât prin discuţii transparente face to face?

Am fost la un moment dat prietenă pe Facebook cu un fost coleg de facultate, care bănuiesc că într-un timp a avut foarte mult timp liber căci îmi umplea news feed-ul cu bancuri sau imagini deocheate. Acum să nu credeţi că sunt vreo pudică... nuuu, departe de mine gândul acesta. Apreciez o glumă bună, dar când trecem o anumită limită, a bunului gust să-i zicem, eu personal zic STOP. Aşa se face că... i-am dat Unfriend. Poate ar fi trebuit să-l avizez cumva, dar am preferat soluţia mai simplă, nu neapărat cea mai bună...
Ulterior omul şi-a dat seama că i-am dat Unfriend și mi-a cerut din nou prietenia, dar nu am considerat de cuviinţă să i-o mai dau...

Mi s-a mai întâmplat să dau Unfriend şi la persoane pe care le simţeam ca fiind un fel de supervizori. Aveau acces la viaţa mea personală, dar nu împărtăşeau nici măcar o poză de profil pe contul lor...

Altădată, o cunoştinţă despre care ştiam că este într-o logodnă şi că urma să se căsătorească went from being in a relationship to it's complicated. Minunea mi-a fost mare, atât mie cât şi celorlalţi prieteni comuni, pentru că ştiam că relaţia se desfăşura de foarte mult timp şi chiar vedeam în ei un cuplu solid. Nici în ziua de azi nu înţeleg de ce a preferat să ne înştiinţeze aşa sec, prin schimbarea statutului pe Facebook. Nu mi-aş fi dorit o explicaţie elaborată, dar mi-ar fi plăcut să ştiu măcar motivul.

Recent mi s-a dat şi mie Unfriend dintr-un motiv absolut hilar, cel puţin după criteriile mele. De fapt motivul este o formă de înăbușire a unei frustrări. Aşa fac în genere persoanele culte, mature, cu experienţă de viaţă... nu discută problema pe care o au pentru că e mai simplu să dea Unfriend...
Lăsând ironia la o parte, este limpede că dacă unui om nu-i mai face plăcere să te aibă prin lista de prieteni şi să împărtăşească lucruri cu tine, are la dispoziţie acestă facilitate minunată a Facebook-ului, pe care este liber să o folosească. Din acest punct de vedere nu am ce comenta, pentru că aşa cum am scris mai sus şi eu am folosit-o când am crezut de cuviinţă!

Cu toate acestea mă întreb:
1. cum am proceda în situaţiile mai sus expuse dacă nu am avea Facebook?
2. aşa facem şi în viaţa de zi cu zi, dăm cu mătura şi apoi băgăm mizeria sub preş?
Aştept cu nerăbdare opinia voastră!

P.S. Dincolo de ironia acestei postări ţin să precizez că sunt un mare fan Facebook, pe care îl consider un instrument excepţional de promovare şi informare şi de pe urma căruia până acum eu nu am avut decât de câştigat. Sper să nu-mi schimb părerea vreodată.

Geacă :: Bershka via Kurtmann | Pulover :: via miniPrix | Jeans :: via miniPrix

Ghete :: via miniPrix | Geantă :: Reserved | Ochelari :: via miniPrix

Concluziile zilelor de tăcere...

Trebuie să încerci înainte să renunţi...
Nu poți să fii într-o relație de prietenie cu cineva care îți este în subordine, vei înceta să mai fii obiectiv și vei avea tendința să faci mai des concesii... asta nu înseamnă că nu poţi fi într-o relaţie decentă...
Perioadele de criză au tendința să scoată din noi fețe despre care poate nu am fi crezut vreodată că există...
Vorbitul pe la colţuri nu face cinste nimănui...
Există monştri la crearea cărora ai contribuit şi tu...
Unele lucruri trebuie să rămână nerezolvate... avem nevoie de puţină dramă în viaţă...
Vorbele nu au nicio valoare dacă nu sunt susţinute de fapte...
Unele persoane au capacitatea fantastică să susţină discursuri măreţe despre cinste şi corectitudine, dar care din păcate sunt doar discursuri...
Nu poţi fi pe placul tuturor oamenilor din jurul tău şi nici nu trebuie să încerci vreodată acest lucru...
Singura persoană pe care trebuie să o mulţumeşti în viaţă şi de care trebuie să-ţi fie teamă eşti... TU...
Viaţa este o aventură şi trebuie trăită ca atare... nu de alta, dar avem una singură...
Anul 2013 a fost cel mai greu, cel mai intens și mai calitativ an pe care l-am trăit, din toţi cei aproape 30 pe care i-am adunat până acum... sper să nu mă grăbesc cu această afirmație, pentru că mai e ceva până la finele lui...

P.S. Imaginile fac parte din aceeaşi serie, cu acestea. Mi-au plăcut foarte mult şi nu am vrut să le las nepublicate.
Puteţi câştiga colierul pe care îl port în imagini, dacă vă înscrieţi pe Facebook la concurs.

Leather jacket :: Guide Series via miniPrix | Sweater :: Stradivarius via Kurtmann | Jeans :: ASOS | Shoes :: ASOS

Statement necklace :: via miniPrix | Clutch :: Local Store | Sunglasses :: via miniPrix

If you can't change the world change yourself!

În genere sunt o persoană optimistă şi sunt foarte puţine lucruri care au reuşit, de-a lungul existenţei mele de până acum, să mă doboare cu adevărat. Îmi place să cred... chiar şi atunci când sunt la pământ, că mai găsesc resurse care să mă ajute să mă pun la adăpost şi să supravieţuiesc.

Cu toate acestea, am senzaţia în ultima perioadă, că primesc zilnic un extemporal la rezistenţă psihică, răbdare, perseverenţă, încredere, optimism. Aş îndrăzni să spun că azi am primit de-a dreptul o teză, prin urmare marţea a devenit oficial ziua din săptămână pe care aş vrea să o scot din calendarul meu.

Nu aş vrea să rămână cineva, care citeşte ceea ce scriu, cu ideea că mă plâng. Nu, în niciun caz, blogul este pentru mine o modalitate de eliberare şi am să apelez la el oridecâteori voi simţi nevoia să mă mărturisesc. În plus... este sfârşitul zilei, sunt încă în viaţă, iar mâine dimineaţă e un nou început... când am să fiu din nou fresh, ca o panseluţă.

Vă doresc o viaţă uşoară şi ca de obicei mă voi bucura să vă citesc opinia.

Geacă :: via miniPrix (veche) | Pulover :: Pimkie via Kurtmann | Jeans :: ASOS

Geantă :: Crop | Ghete :: via miniPrix (vechi, dar similare aici şi aici)