Am primit zilele acestea mai multe mesaje care m-au lăsat fără cuvinte. Nu aveam idee că sunt atâţia cititori care mă urmăresc din umbră.
Aceste mesaje înseamnă foarte mult pentru mine, amintindu-mi încă o dată cât de multe poate face o vorbă bună spusă la momentul potrivit. Acest lucru nu e valabil doar în cazul de faţă şi, fără a vrea să ţin vreo lecţie de viaţă, căci de fapt îmi spun şi mie acest lucru permanent, haideţi să ne exprimăm mai des sentimentele. Sunt sigură că vom genera numai lucruri pozitive.
Am promis în postarea anterioară că o să vă vorbesc despre experienţele mele cu avionul.
Am călătorit de câteva ori cu avionul atât cu companii low cost cât şi cu companii de linie. Am văzut aeroporturile din Cipru, Grecia (Atena), Ungaria (Budapesta), Italia (Pescara), Franţa (Paris), Germania (Munchen şi Frankfurt), Malta. Sunt convinsă că pentru unii cititori (mai plimbaţi) voi fi un motiv de zâmbet, dar pentru alţi cititori (mai puţin plimbaţi) voi fi o sursă de informare.
În niciunul din zboruri nu am avut vreo experienţă negativă în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai "urâtă" experienţă am avut-o la un zbor Atena-Bucureşti când am avut parte de foooarte multe turbulenţe şi când am spus
Tatăl nostru în gând de câteva zeci de ori, dar în rest
nothing out of the ordinary.
Nu ştiu dacă şi voi aţi simţit acest lucru, dar lucru care-mi displace cel mai des la călătoriile cu avionul este frigul. În permanenţă mi-e frig şi am cunoştinţe, care mi-au împărtăşit aceeaşi senzaţie. Am observat că pe timp de vară senzaţia nu este atât de puternică, dar toamna senzaţia se acutizează.
Mi-am contracarat această senzaţie de câteva ori comandând vin la momentul servirii băuturilor.
La zborurile cu Lufthansa recomand combinaţia vin roşu cu sprite. Mie personal îmi place foarte mult şi deşi nu înseamnă mult cantitativ, ajută şi creierul să înfrunte mai bine zborul...
if you know what I mean...
O altă chestiune care-mi displace este că din prima secundă când avionul se pune în mişcare, deşi stau jos, mă ia ameţeala. Senzaţia dispare la ceva timp după decolare.
Cunosc persoane care nici nu apucă decolarea şi deja dorm în scaunul de avion (fie vorba între noi, e chiar soţul meu). Eu, oricât m-aş strădui, nu găsesc nici poziţia, nici liniştea necesară pentru a putea dormi. Mai mult decât atât, găsesc zgomotul din avion de-a dreptul infernal şi dacă se combină şi cu câteva pocniri de timpan e cu totul senzaţional. Nu am găsit niciun avion care să aibă scaunele suficient de confortabile pentru a-mi facilita somnul.
O altă chestiune care-mi displace este spaţiul pentru picioare, eu fiind înaltă. Prefer să stau pe scaunul de lângă culoar pentru a putea să-mi destind picioarele din când în când. Pe de altă parte mă plictisesc mai repede, pentru că nu văd pe geam. Am încercat să citesc cărţi în avion, am citit reviste, m-am jucat pe telefon, orice aş face nu pot face mai mult decât câteva minute, după care fie mă deranjează zgomotul, fie poziţia, fie urechile.
Cred că singurul aspect care-mi place în avioane este rutina de servit masa şi băuturile. În genere am avut experienţe pozitive legate de mâncare, a nu se înţelege că mi-a plăcut la nebunie, nu... în niciun caz, dar în cele mai multe cazuri a fost comestibilă.
Aş vrea să vă mai povestesc despre decolare şi aterizare.
Dacă veţi călători pentru prima oară cu avionul sunt sigură că decolarea vă va impresiona cel mai mult. Este foarte tare senzaţia pe care o ai atunci când datorită vitezei impresionante eşti presat în scaunul de avion până la momentul efectiv al părăsirii pistei.
Aterizarea este şi ea un fenomen şi am văzut că este un barometru al abilităţilor pilotului. Sunt aterizări line, dar sunt şi aterizări când ai senzaţia că eşti trântit cu fundul de pământ.
În încheiere aş vrea să vă mai spun, acelora care nu ştiţi, că tehnologia modernă permite tuturor celor care au rezervări la avion să îşi poată alege, cu 24 de ore înainte de decolare, locul din avion unde vrea să stea. La Tarom poţi alege să stai pe orice scaun, la KLM de exemplu nu poţi alege decât de undeva de la jumătatea avionului către coadă. Acest lucru este util mai ales acelor persoane care găsesc anumite locuri mai confortabile. Eu am stat în primul rând de scaune, în ultimul rând de scaune, am stat pe aripă, am stat între aripă şi coadă, am stat la culoar, am stat şi la geam... oriunde am stat am avut aceeaşi impresie de zgomot infernal şi de disconfort.
Disclaimer: Toate cele scrise în acestă postare sunt păreri personale pe care nu aş vrea să le luaţi cu titlu definitoriu. Urcaţi-vă cu optimism în avion, cu gândul că veţi avea cea mai tare experienţă posibilă.
Dată viitoare vă scriu şi despre vestimentaţia pasagerilor avionului. Am văzut nişte domniţe cu toc de 10cm despre care ţin neapărat să vă povestesc.
P.S. Ştiu că am făcut o postare epopeică şi nu mă supăr dacă nu o citiţi integral, probabil că aveţi lucruri mai interesante de făcut. :D
