30

Primul lucru pe care mi-am propus să NU-l fac este să dramatizez sau să-i dau vreo importanță deosebită. La ce bun? 30 este un număr la fel ca și toate celelalte numere prin care am trecut și prin care evident o să mai trec. Pentru mine cel mai important este să reevaluez anul 29 și să-mi dau seama cu sinceritate dacă am rămas cu CEVA în urma trecerii lui.
Trecerea unui an fără să lase o amprentă asupra noastră, la orice vârstă s-ar întâmpla, este un lucru foarte trist și... DA... puțină dramă s-ar justifica atunci, măcar așa... cu rol de trezire.
La mine însă nu s-a întâmplat aceasta și nu sunt ipocrită să spun că nu s-a întâmplat pentu că așa sunt eu mai norocoasă de felul meu... Nu s-a întâmplat pentru că nu i-am dat voie, nu s-a întâmplat pentru că am muncit la aceasta, nu s-a întamplat pentru că știu că dacă este ceva de care să-mi fie frică, la fiecare jalon, este procesul propriei conștiințe... Și este un proces pe care vreau să-l câștig de fiecare dată, până în momentul când imi voi da ultima rasuflare.

În ultimii 10 ani, de fiecare dată când mi-am întors privirea înapoi am fost mulțumită de tot ceea ce am realizat și m-am bucurat că de fiecare dată am rămas cu senzația că am îndeplinit puțin mai mult față de anul precedent. Asta îmi propun și în continuare, să evoluez de la an la an cu speranța să ajung într-o zi să rememorez toți anii și să pot trage concluzia: A fost mișto!

În încheiere am să vă spun totuși, cum este Lucia la 30 de ani...
Este foarte conștientă și încrezătoare în forțele ei. Știe ce vrea de la viață și se luptă constant să obțină ceea ce vrea de la viață.
Este o mamă fericită. Este o soție împlinită. Este o femeie de carieră.
Este aceeași fată simplă cu minte complicată dintotdeauna...

Haină :: Zadin | Tricou :: Zara via miniPrix | Jeans :: H&M | Ghete :: via miniPrix

Ce-am fi făcut fără Facebook?

Aţi observat că în ziua de azi este mai ușor să rezolvi lucrurile prin intermediul Facebook, decât prin discuţii transparente face to face?

Am fost la un moment dat prietenă pe Facebook cu un fost coleg de facultate, care bănuiesc că într-un timp a avut foarte mult timp liber căci îmi umplea news feed-ul cu bancuri sau imagini deocheate. Acum să nu credeţi că sunt vreo pudică... nuuu, departe de mine gândul acesta. Apreciez o glumă bună, dar când trecem o anumită limită, a bunului gust să-i zicem, eu personal zic STOP. Aşa se face că... i-am dat Unfriend. Poate ar fi trebuit să-l avizez cumva, dar am preferat soluţia mai simplă, nu neapărat cea mai bună...
Ulterior omul şi-a dat seama că i-am dat Unfriend și mi-a cerut din nou prietenia, dar nu am considerat de cuviinţă să i-o mai dau...

Mi s-a mai întâmplat să dau Unfriend şi la persoane pe care le simţeam ca fiind un fel de supervizori. Aveau acces la viaţa mea personală, dar nu împărtăşeau nici măcar o poză de profil pe contul lor...

Altădată, o cunoştinţă despre care ştiam că este într-o logodnă şi că urma să se căsătorească went from being in a relationship to it's complicated. Minunea mi-a fost mare, atât mie cât şi celorlalţi prieteni comuni, pentru că ştiam că relaţia se desfăşura de foarte mult timp şi chiar vedeam în ei un cuplu solid. Nici în ziua de azi nu înţeleg de ce a preferat să ne înştiinţeze aşa sec, prin schimbarea statutului pe Facebook. Nu mi-aş fi dorit o explicaţie elaborată, dar mi-ar fi plăcut să ştiu măcar motivul.

Recent mi s-a dat şi mie Unfriend dintr-un motiv absolut hilar, cel puţin după criteriile mele. De fapt motivul este o formă de înăbușire a unei frustrări. Aşa fac în genere persoanele culte, mature, cu experienţă de viaţă... nu discută problema pe care o au pentru că e mai simplu să dea Unfriend...
Lăsând ironia la o parte, este limpede că dacă unui om nu-i mai face plăcere să te aibă prin lista de prieteni şi să împărtăşească lucruri cu tine, are la dispoziţie acestă facilitate minunată a Facebook-ului, pe care este liber să o folosească. Din acest punct de vedere nu am ce comenta, pentru că aşa cum am scris mai sus şi eu am folosit-o când am crezut de cuviinţă!

Cu toate acestea mă întreb:
1. cum am proceda în situaţiile mai sus expuse dacă nu am avea Facebook?
2. aşa facem şi în viaţa de zi cu zi, dăm cu mătura şi apoi băgăm mizeria sub preş?
Aştept cu nerăbdare opinia voastră!

P.S. Dincolo de ironia acestei postări ţin să precizez că sunt un mare fan Facebook, pe care îl consider un instrument excepţional de promovare şi informare şi de pe urma căruia până acum eu nu am avut decât de câştigat. Sper să nu-mi schimb părerea vreodată.

Geacă :: Bershka via Kurtmann | Pulover :: via miniPrix | Jeans :: via miniPrix

Ghete :: via miniPrix | Geantă :: Reserved | Ochelari :: via miniPrix

Nothing special

I'm a big fan of walking and I'm so sorry that over the years I realized that I don't do this activity as often as I would like. There are various reasons ... the lack of time, the family car, our son ... but these can't be a permanent excuse. As proof, last weekend I went for a walk with my husband. It was quite cold, but it was worth it. Nothing compares to a breath of fresh air.

P.S. The hat, the scarf and the sweater are my Reserved purchases during the Black Week.