În anul 2013 cred că aproape în fiecare zi mi-am zis în sinea mea...
e timpul să fac mişcare... şi nu, nu m-am gândit la un simplu mers de jumătate de oră sau ceva de genul, ci la un antrenament cardio: bicicletă, înot, alergare etc. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când aud de jogging, nu ştiu de ce, dar pur şi simplu mă deprim. Nu îmi place să alerg, în schimb ador bicicleta.
Când am scris, în postarea anterioară, că anul acesta îmi doresc să devin Mihaela Rădulescu, jumătatea din mine care nu glumea se gândea la felul în care aceasta arată. Are o siluetă asemenea unei fete de douăzeci şi ceva de ani şi dacă la ea se poate înseamnă că se poate la oricare din noi.
Aspectul care-mi place cel mai mult relativ la felul în care arată nu este neapărat cât este de slabă, ci cât este de fermă, cât este de conturată. Asta vreau şi eu pentru mine. Să fiu proporţională şi fermă!
Evident că acest lucru are un cost. De trei zile sunt în sevraj. Nu mănânc cu 3-4 ore înainte să mă culc, am redus porţiile, pe alocuri am scos pâinea din meniu, mai puţine junkuri, mai puţine dulciuri, mai multe freshuri, activităţi sportive zilnice.
Momentan nu am dat nimic jos, dar ştiţi cum e organismul uman? E ca o uzină... După ce a fost o vreme oprită sau să zicem funcţională la linia de plutire... îi ia ceva până se amorsează şi devine funcţională la parametri înalţi. Eu nu mă aştept la rezultate din prima săptămână şi sinceră să fiu nici nu vreau. Nu asta e ideea. Ideea e să-mi placă să fac acest lucru şi să o fac constant şi pe termen lung. Atunci se văd cu adevărat rezultatele. Şi credeţi-mă că se văd. Nu trebuie decât AMBIŢIE şi PERSEVERENŢĂ.
Ştiu că am spus că încă nu se văd rezultatele, dar acum că stau şi mă gândesc, mă înşel. Din prima clipă când am pus piciorul pe pedala bicicletei cumulat cu faptul că puțin câte puțin am început să-mi simt muşchi despre a căror existenţă uitasem, m-am simţit mai încrezătoare, m-am simţit mai frumoasă, m-am simţit mai sexy și vă jur că aș scrie acest lucru și în CV, dacă aș putea. Am zis.
Deviza zilei:
Nu o să mai am niciodată douăzeci și ceva de ani,
dar să fiu a naibii dacă o să mă împiedice ceva să arăt ca și când aș avea douăzeci și ceva.
P.S. Voi ce părere aveţi? Sunteți sau nu mai încrezătoare când există un plus la capitolul imagine?
