Wednesday 28 August 2013

The day I met Ana...

I remember when I was little, and watched the famous show Surprise, Surprise, I was mostly impressed how they brought face to face, people from different corners of the world, which previously were friends on the internet, and it seemed incredible that they agreed including to get married, without ever having seen each other live. I was wondering how can this be possible? Where does the courage come from?

Even though this story doesn't quite fit in the dramatic terms described above, I identify in some way with the idea.
First of all, Ana and I also met in the online environment, she being established for years in Germany. To be more precise, Dana Rogoz's blog was the one who brought us face to face. At first it was a mutual commenting, until one day when I received an
overwhelming email from Ana. For those who don't know the story of this mail I invite you to read it here. This is the 4th most accessed post on my blog.
The basic idea is that Ana is a very talented designer, but because of pragmatic circumstances has failed to cultivate her talent. Ana's drawings encouraged me to launch the Inspired by Zadin
project, because due to pragmatic circumstances I also haven't been able to cultivate my talent as much as I would have liked.
Long story short ... both Ana and I attempt to adjust things so that we get someday to earn a living, on our own, from what we love to do
most.

So far I have said things that basically you knew, now I'll tell you things you didn't know...
We agreed to meet on Thursday (August 15, 2013). Ana and her husband did such a nice gesture to
shorten their Nice vacation, in order to get to meet each other in Paris. I thank them for that.  
I don't think I was nervous. We previously talked on the phone, I knew we were compatible, we knew personal things about each other, we were somehow familiar. The only thing that I knew it was possible to amaze Ana was my height. In fact, she knew that I'm very tall, but it's something else when you get to see it for yourself. I'm used to being the tallest everywhere and I knew that any height Ana would be, the difference of level between us would still be big. Besides the inevitable surprise of the first moment, when we made ​​eye contact, things could not have been any better. Would you believe if I told you that we talked continuously during the two days we spent together and didn't exhaust all topics of discussion?

Blogs are unable to show our essence as humans. Some people might think about her or about me that we are infatuated, or that we are ugly, or that we lack intelligence, or that we are in many ways. No such opinion is relevant until you get face to face with the person. 

Ana is beyond everything a very ambitious girl who knows what she wants from life.
I loved the story of how she met and married her husband Andy, about how she managed to obtain German citizenship, about how she signed up for college, in Germany, about how she practices a job that determines her to work side by side with German men (sometimes a little too malicious), about the adventures of her three
dogs, about her Formula 1 experiences (on the German highway), about the "spontaneous" coffee meetings, with Maria (another full of personality Romanian woman, established in Germany), about Europe trips,  about motorcycle adventures, about how she started from the bottom and grew to be a woman fulfilled in all respects...

For now I'll stop here, but I'll continue in the next posting when I will talk to you about the visit to the police station, about coffee spilled on clothes before entering Versailles (whose clothes I'm not saying), about the goodbye picnic on the shore of Seine...

Top :: Topshop | Jeans :: Pimkie | Sandals :: via miniPrix | Bag :: via miniPrix
Eiffel Tower - view from Montparnasse Tower
Champ de Mars, Eiffel Tower, La Défense - view from Montparnasse Tower
Ferris wheel - view from Montparnasse Tower
Montparnasse Cemetery - from up it looked more like a parking area :-)
Place de la Concorde - view from Montparnasse Tower
Sacre Coeur - view from Montparnasse Tower
The Divas
Îmi amintesc, când eram mică, și mă uitam la faimoasa emisiune Surprize, Surprize, cel mai des eram impresionată cum aduceau față în față oameni din diverse colțuri ale lumii, care anterior legaseră prietenii pe internet, și mi se părea incredibil cum erau de acord inclusiv să se căsătorească fără să se fi văzut vreodată pe viu. Mă întrebam cum e posibil așa ceva? De unde vine curajul?

Chiar dacă la mine nu se pune problema în termenii dramatici mai sus descriși mă identific într-o oarecare măsură cu ideea.
În primul rând, și eu am cunoscut-o pe Ana în online, ea fiind stabilită de ani buni în Germania. Ca să fiu mai precisă, blogul Danei Rogoz a fost cel care ne-a adus față în față. La început a fost o comentare reciprocă, până când într-o zi am primit un mail copleșitor de la Ana. Pentru cei care nu știu povestea acestui mail vă invit să o citiți aici. Este o postare în top 4 accesări ale blogului meu.
Ideea de bază este că Ana este un designer foarte talentat, dar datorită unor împrejurări pragmatice nu și-a cultivat talentul. Desenele făcute de Ana m-au încurajat să inițiez proiectul Inspired by Zadin pentru că tot datorită unor împrejurări pragmatice nici eu nu am putut să-mi cultiv talentul atât de mult pe cât mi-aș fi dorit.
Long story short... atât eu cât și ea încercăm să reglăm anumite lucruri astfel încât să ajungem într-o zi să ne câștigăm existența, pe cont propriu, din ceea ce ne place cel mai mult să facem.

Până acum v-am spus lucruri pe care în principiu le știați, acum o să vă spun lucruri pe care nu le știați...
Ne-am dat întâlnire joi (15 august 2013 - Sfânta Marie Mare). Ana împreună cu soțul ei au făcut gestul frumos de a-și scurta vacanța la Nisa, special să vină la Paris să ne vedem. Pentru aceasta îi mulțumesc. Emoții nu cred că am avut. Vorbisem la telefon anterior, știam că suntem compatibile în gândire, știam lucruri personale una despre cealaltă, eram oarecum familiarizate. Singura chestie care știam că e posibil să o uimească pe Ana era înălțimea mea. De fapt ea știa că eu sunt foarte înaltă, dar este altceva când ajungi să vezi cu ochii tăi. Eu sunt obișnuită să fiu cea mai înaltă de peste tot și știam că orice înălțime ar avea Ana, tot o să fie o diferență considerabilă de nivel între noi. Dincolo de uimirea inevitabilă din primul moment, când am făcut contact vizual, totul a decurs cum nu se putea mai bine. M-ați crede dacă v-aș spune că am vorbit continuu în cele două zile petrecute împreună și tot nu am epuizat subiectele de discuție?

Blogul este incapabil să arate esența noastră ca oameni. Probabil că unii cred despre ea sau despre mine că suntem infatuate, că suntem urâte, că suntem lipsite de inteligență, că suntem în fel și chip. Nicio părere de acest gen nu este relevantă până nu ajungi față în față cu omul respectiv.

Ana este dincolo de orice, o fată foarte ambițioasă, care știe ce-și dorește de la viață.
Mi-a plăcut la nebunie povestea despre cum l-a cunoscut și s-a căsătorit cu soțul ei Andy, despre cum a reușit să obțină cetățenia germană, despre cum s-a înscris la studii în Germania, despre cum practică o meserie ce presupune să muncească cot la cot și să țină piept unor bărbați nemți (uneori cam prea răutăcioși), despre peripețiile celor trei căței ai familiei, despre experiențele sale de Formula 1 (pe autostrada nemțească), despre întâlnirile "șpontane", la cafea, cu Maria (o altă româncă cu personalitate stabilită în Germania), despre călătoriile întreprinse prin Europa, despre aventurile cu motocicleta, despre cum a pornit de jos și a ajuns să fie un om împlinit din toate punctele de vedere...

Pentru moment mă opresc aici, dar voi continua în postarea viitoare când o să vă povestesc despre vizita la secția de Poliție, despre cafeaua vărsată pe haine înainte de intrarea la Versailles (nu spun pe hainele cui), despre picnicul de la revedere de pe malul Senei.

P.S. Poate constituie un ajutor... Toate fotografiile au fost făcute cu o cameră foto semiprofesională (DSLR): NIKON5100 cu obiectivul: NIKON 55-200mm f/4-5.6G AF-S DX VR sau NIKON 18-55mm f/3.5-5.6G AF-S DX VR.
Camera poate fi găsită şi aici: Nikon 5100 (obiectiv NIKON 55-200mm f/4-5.6G AF-S DX VR şi obiectiv NIKON 18-55mm f/3.5-5.6G AF-S DX VR).

26 comments:

  1. Wow ce frumos. Sper ca intr-o zi sa ai ocazia sa vizitezi si locul unde locuiesc eu. Ar fi frumos sa te pot intalni, sunt sigura ca esti o persoana minunata. Te pup.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Doamne ajută! Sunt sigură că ar fi o experiență superbă! Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

      Delete
  2. Superbe fotografiile, imi trezesc amintiri cand ma uit la ele :X

    ReplyDelete
  3. Replies
    1. Da, categoric, nimic nu e întâmplător.

      Delete
  4. Am un amestec de zambet larg pe fata si lacrimi de bucurie in ochi. Recunosc, m-ai terminat!
    N-am cuvinte sa-ti spun ce reprezinti pentru mine, nici nu-s genul care se exteriorizeaza-n exprimarea sentimentelor, dar o sa-ti raspund pe blog!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tot ceea ce am scris a venit natural... Sentimentul e reciproc. ♥

      Delete
  5. Unele lucruri le-am aflat sau dedus de pe blogul ei. Intr-adevar ne facem idei, corecte sau gresite despre cineva insa conteaza cat de mult doresti sa o cunosti si cat/ce lasa sa fie cunoscut. Intentionat sau intamplator.
    Frumoase fotografiile :)

    ReplyDelete
  6. Superbe fotogafii!

    http://anreeacm.blogspot.ro/
    xx Anreea

    ReplyDelete
  7. Ce poveste frumoasa :X Si ce poze minunate, prin intermediul lor am "vizitat" si eu locurile pe care le-ai vazut :) Sandalele tale mi-au facut cu ochiul, foarte frumoase, trebuie sa mai arunc si eu un cate ochi din cand in cand pe miniePrix :D

    ReplyDelete
  8. Întâlnirea voastră ar putea fi inclusă la categoria „Povești cu și despre femei”. Acesta este titlul unei cărți scrisă de Michelle Jackson și Juliet Bressan, Editura Nemira (34,90 lei). O carte pe care o recomand tuturor cititoarelor blogului tău. Sunt sigură că dacă v-ar fi cunoscut cele două autoare v-ar fi intervievat pentru cartea lor care începe cu capitolul „Despre prietenie”.
    Un debut frumos la Paris. Sper să fie unul de bun augur, plin de inspirație. Sper ca această întâlnire să fie prima dintr-un lung șir de întâlniri împreună cu familiile voastre în cele mai frumoase orașe ale lumii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc pentru recomandare, Corina! Chiar m-ai făcut curioasă.
      Doamne ajută, așa să fie!

      Delete
  9. aaa,si eu eram fana Surprize,surprize :)). Fotografiile tale mi-au adus o nostalgie si dor de Paris :*

    http://www.cristinasurdu.com/

    ReplyDelete
  10. Se vede pe chipul Anei ca e o persoana buna si frumoasa. Citind pe blogul ei, inca de cand ne-ai prezentat-o, am intuit ca este o tipa puternica si ca stie ce vrea de la viata!

    In teatru, atunci cand totul decurge perfect la o piesa, se spune ca "a coborat un inger pe scena"; cred ca expresia aceasta e folosita si ca urare! Ma gandesc ca se poate aplica si in viata de zi cu zi cand oameni care se cunosc doar din mediul online se intalnesc si asteptarile lor sunt confirmate!

    Fotografiile sunt minunate! Voi sunteti frumosi si relaxati, transmiteti energie pozitiva!
    Am avut senzatia, dand scroll, ca pica pe mine Montparnasse Tower, ca dau cu fruntea il el!:))

    Cum o fi cu acea cafea???

    Te pup, Lucia!
    Ilda
    lavender thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Să știi că și eu am avut senzația respectivă uitându-mă la poze.
      Mulțumim pentru gândurile pozitive, Felicia!

      Nu spun nimic :D de cafea.

      Delete
  11. Sa continuati in a va cultiva prietenia, rar iti sunt adusi in cale oameni cu care sa te afli intr-o rezonanta perfecta!

    Draga mea, ti-am urmarit aventurile la Paris, e adevarat ca acesta vine la pachet cu plusuri si minusuri, insa cliseic sau nu, e un oras..magic in care ma reintorc de fiecare draga cu drag si emotie!:)

    Te imbratisez cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc Dora, mă bucură vizita ta și ai mare dreptate în tot ceea ce spui.
      E un oraș de vis și sper să am șansa să îl revăd și într-o etapă viitoare a vieții mele.

      Te pup!

      Delete
  12. veronica picioroaga29 August 2013 at 13:53

    frumos scris...imi place cum vb despre oameni...eram pe faza cand ziceai de emailul primit de la Ana..acum ma bucur ca o cunoastem si noi..si descopar ca e intr-adevar o fata de care si mie mi-ar placea :-) F frumos ca v-ati intalnit..si in asa locuri , wauu! ce frumos se leaga niste prietenii in mediu virtual ... cat despre poze...nu am cuvinte...si tare bine ca ne-ai si zis detaliile tehnice..:-) Cat despre Paris...ma bucur ca am vazut tot prin ochii tai..pana sa ajung sa-mi clatesc proprii ochisori e tare incantator si asa ! :-P Bravo!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc pentru curajul de a-mi scrie aici pe blog părerea ta. Ai dreptate în legătură cu aceste prietenii virtuale, niciodată nu mi-am imaginat înainte de a avea acest blog că voi cunoaște atâția oameni frumoși. Tu ești unul din ei, Veronica!

      Delete
  13. Beautiful pictures! I would love to invite you to check out my blog and maybe we can follow each other?

    www.wear2day.com

    ReplyDelete
    Replies
    1. Thanks for your comment and following my blog. It great to know more Romanian bloggers cause I just moved here less than 2 months ago from US. Followed you on GFC, Bloglovin, Instagram and facebook too. Keep in touch..

      www.wear2day.com

      Delete
  14. Sa v-ajute Domnu si sa va realizati toate proeictele cu brio!

    ReplyDelete
  15. Bafta si mult succes! Foarte frumos modul in care a luat nastere prietenia si colaborarea vostar.Sunt surprinsa in cel mai placut mod!:)Felicitari amandurora!:)

    ReplyDelete
  16. Lovely post :) And gorgeous pics from Paris! I miss it so much! Love the pics of the flamingoes and the panther!

    Would you like to follow each other on GFC and Bloglovin?

    http://everythingthatclicks.blogspot.com

    ReplyDelete
  17. Frumoase pozele! Mult succes in ceea ce ti-ai propus

    ReplyDelete
  18. Frumoasă ținuta ta și pozele !

    ReplyDelete