Friday, 4 October 2013

A lesson about life

Mi-am dat seama că lumea este cu susul în jos. Sau că poate lumea e normală, dar eu sunt cu susul în jos şi de aceea o văd anapoda.

Ceea ce mie mi se pare normal, cinstit şi de bun simţ pentru alţii este considerată sfidare şi obţinerea de interese în beneficiul propriu. De ce ne pierdem viziunea asupra a ceea ce înseamnă cinste şi corectitudine? De ce devine un default să oferim mai mult decât ni se poate oferi? De ce uită omul cât bine i-ai făcut şi atunci când vii şi-ţi ceri rezultatele investiţiei primeşte această solicitare ca o lovitură în moalele capului şi deodată are un lapsus cu privire la tot ceea ce ai făcut bun pentru el în ultimele 12 luni... şi de fapt în tot timpul... şi citeşti pe faţa şi în ochii lui un dispreţ nemărginit şi o atitudine care îţi spune că dacă ar putea şi nu are avea fel şi fel de constrângeri colaterale ar renunţa la tine ca la o măsea stricată... doar pentru că ai TUPEUL să-ţi aperi DREPTUL.

Vă ofer un sfat... să nu vă vindeţi niciodată pe degeaba, fiţi conştienţi de capacitatea pe care o aveţi şi nu faceţi compromisuri. Luptaţi-vă pentru convingerile şi principiile voastre şi nu lăsaţi pe nimeni să vă convingă de altceva. Argumentaţi-vă poziţia şi susţineţi-vă cauza până la sfârşit. Căci chiar dacă ajungeţi la sfârşit veţi rămâne în amintirea tuturor ca un OM integru şi nu ca un DICTATOR al cărui interes primează pentru că e al său şi nu-i al tău.

Azi am câştigat o luptă şi nu am nici cea mai mică clintire când mă privesc în oglindă...
Mi-e teamă însă că voi pierde războiul...

Până una alta, INSIST... 
Be the change you want to see in the world. Mahatma Ghandi

Leather Jacket :: Guide Series via miniPrix | T-shirt :: ZARA via miniPrix | Jeans :: via miniPrix (old) 
Leather boots :: via miniPrix  | Sunglasses :: via miniPrix | Bag :: Reserved









30 comments:

  1. Ca bine zici! Asa e omul mai nesimtit din fire! Cred ca cu totii am patit-o de nenumarate ori, esti bun la nevoie, iar dupa ti se arata usa, ca sa o spun mai elegant :)) N-ai ce sa-i faci, asta e societatea in care traim :|

    ReplyDelete
  2. „Filmul ”Sălbaticul” – avea la bază un incident real, o bandă de motocicliști care terorizează un mic orășel de fermieri din California. Mi-a plăcut să-l fac, dar nu m-am așteptat niciodată să aibă impactul pe care l-a avut. Am fost la fel de surprins ca oricine altcineva când tricourile, blugii și jachetele de piele au devenit simbolul răzvrătirii.” Asta scria Marlon Brandon în cartea lui autobiografică „Cântece învățate de la mama”.
    O ținută potrivită pentru o atitudine rebelă.
    Abia m-am liniștit după o mare răzvrătire care era să mă coste scump. Se pare că după furtuni puternice se face senin ”sticlă”. De câteva zile am parte de o colaborare neașteptat de bună. În schimb frământările prin care am trecut m-au secătuit și m-au făcut să iau decizii.
    Cred că forțele binelui înving și singurul argument în războiul negocierilor este valoarea ta profesională. Cu alte cuvinte dacă se găsea un om potrivit eram înlocuită.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi permit "cu modestie" să cred că e valabilă şi în cazul meu ultima ta afirmaţie.
      Nu ai idee cât de mult mă ajută ceea ce ai scris. Încă o dată, mulţumesc Corina, că îmi dai aripi.

      P.S. Îmi pare rău să citesc că ai trecut prin experienţe similare.

      Delete
  3. si eu am fost "acolo", intr-o situatie asemanatoare...nu ne-ai dat foarte multe detalii, dar pentru mine- suficiente ca sa-mi dau seama ca nu am luat-o razna...de ceva vreme gandesc la fel ca tine, ca lumea asta care ne inconjoara nu mai e la fel, ci tot mai trista si mai greu de inteles si suportat...port propriul meu razboi, ca si tine- mai castig cate o lupta, dar cine stie cum va fi finalul??? Imi doresc doar sa raman sanatoasa si cu mintea limpede. Iti multumesc pentru postare, pentru ca ai avut curajul sa-ti "versi" amaraciunea, dezgustul si of-ul. Doamne ajuta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Doamne ajută! Şi eu am aceleaşi dorinţe: sănătate şi limpezime în gândire pentru a face alegerile corecte în viaţă.
      Te pup, Nadia!

      Delete
    2. si eu te pup si iti doresc sa iti fie bine!

      Delete
  4. Nice jacket. I am also a big fan of rolled up skinny jeans.
    www.vworldrocks.blogspot.com

    ReplyDelete
  5. Baby I've got a crush on you! <3

    ReplyDelete
  6. Lucia, unii oameni sunt bogati, altii au doar bani! Tu cred ca esti un om bogat si ar fi bine sa te pastrezi asa pt ca asta te face de neinlocuit pt oamenii cu adevarat importanti in viata ta! (M.D.)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Înţeleg ceea ce spui şi chiar cred că sunt un om avut. Din păcate se întâmplă să ajungem într-un punct când ne dăm seama că această avuţie trebuie să treacă şi prin stomac. Atunci apar scânteile.

      Delete
  7. "Pana una alta insist", in acest context, imi place cum ai incheiat. ;)
    Prima poza, chipul si zambetul m-au facut parca s-o vad de Audrey Hepburn. <3

    ReplyDelete
  8. :) Cunosc acest tip de lupta, acest tip de trairi si framantari...Si, intr-adevar, e atat de important ca te poti privi in oglinda "fara clintire".
    Pe de alta parte, se spune ca e nevoie sa stii sa pierzi cate-o batalie pentru a castiga razboiul! Dar depinde foarte mult daca merita sa castigi razboiul, dca esti impacat cu tine insuti/insati la final!

    Esti o fata pe cinste! Te admir, te apreciez din foarte multe puncte de vedere! Ai mult mai putini ani decat mine dar simt ca am ce invata de la tine! E o onoare sa te cunosc (sunt foarte putini oamenii la care consider asta)!

    In privinta tinutei, e in perfecta concordanta cu gandurile si situatia! Atitudinea, de asemenea...Te prinde de minune, esti de-acolo!

    Te imbratisez, Lucia!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu întodeauna decid mai întâi să pierd o luptă... altfel spus dau de la mine fără a avea pretenţii, doar pentru a fi bine altora şi pentru a nu fi considerată meschină. Din păcate nu-mi stă în fire să accept să pierd şi a doua luptă şi atunci mă aprind rău... mai ales când nu primesc argumente solide care să justifice o potenţială "pierdere".

      Mă onorează spusele tale şi te asigur că sentimentul este reciproc. Sunt foarte multe voci în această blogosferă de la care ai ce învăţa, iar tu eşti una din ele.

      Concordanţa dintre ţinută şi gânduri este pur şi simplu întâmplătoare.

      Delete
  9. e o lupta pe care o duce fiecare dintre noi,dar nu toti au puterea de a analiza,de a cauta raspunsuri sau cel putin de a-si exprima gandurile astea. unii,prefera doar sa treaca peste,sa repete aceeasi greseala de n ori si sa spere ca ceva,intr-o zi,se poate schimba :) dar asa e lumea...apropo,super pozele!♡

    http://thatswhywesmile.blogspot.ro

    ReplyDelete
    Replies
    1. Şi acest lucru este ştiut de DICTATORI şi de aceea încă merge la noi în Land of choice.

      Delete
  10. Am avut o perioada cand singurul sentiment care ma incerca era cel de frustrare....pentru ca performanta, eficienta...nu contau, conta daca ai sau nu copii in intretinere, daca ai sau nu rate la casa, daca pupi sau nu unde trebuie. O perioada am tacut, nu stiu de ce, dar am tacut, pana intr-o zi cand am vorbit cu riscul sa pierd. Din fericire nu am pierdut...

    E foarte greu sa fii tanar, sa traiesti intr-un oras mic, sa vrei sa ramai in tara ta, sa ai ce sa oferi, dar sa nu ai cui, sa fii fortat sa faci compromisuri ca sa poti sa supravietuiesti...

    Ti-ai schimbat nuanta la par? Arati foarte bine, blugii sunt dementiali (te rog, daca mai vezi un astfel de model pe miniprix sa pui link), geaca, ghetele, calitatea pozelor...totul este la superlativ, in combinatie cu ceea ce ai scris! :)

    Admir la tine faptul ca ai gasit acea voce cu care sa vorbesti pe blog. Eu sunt intr-o continua cautarea a acestei "voci", nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun...

    Te imbratisez, Lucia!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucur nespus să te cunosc şi prin prisma unor astfel de păreri, Daniela. Eşti un om de calitate şi sinceră să fiu nu mă îndoiam de aceasta nici înainte de a citi acest comentariu.
      E greu să scrii astfel de postări când ai un blog de fashion, dar până la urmă adevăraţii prieteni virtuali ne vor citi şi ne vor susţine cu plăcere şi în această faţetă a vieţii noastre.

      Povestea jeanşilor este una complicată. I-am cumpărat de pe miniPrix şi erau evazaţi. Aici: http://www.zadinblog.com/2012/08/heres-to-new-beginning.html poţi vedea versiunea lor originală. I-am purtat o perioadă aşa, dar creativă fiind din fire, am decis să le fac schimbări. Am fost la croitor şi i-am făcut skinny, după care le-am făcut tăieturile de la genunchi. Rezultatul se poate vedea în imagini. :D

      Încerc de fiecare dată când văd potenţial în piesele de pe miniPrix să spun tuturor.

      Mulţumesc pentru aprecieri, părul este proaspăt vopsit, dar cu aceeaşi eternă nuanţă de dark brown de la londacolor.

      Delete
    2. Si eu iti multumesc! :)

      Wow, felicitari! Ai facut o treaba excelenta cu acesti blugi!

      Delete
  11. Eu am avut o revelatie.. recunostinta omului nu exista, poate doar pentru o perioada foarte scurta. Trebuie sa ai incredere in tine, sa ai familia alaturi si pana la urma totul o sa fie bine.

    ReplyDelete
  12. Veronica Picioroaga7 October 2013 09:03

    wauuu...ce sa zic...sper ca acel cineva sa citeasca postarea si sa plesneasca de rusine :-P si ..."Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta ." Nicolae Iorga... si-am spus tot :-P
    dar wauu....ce faine-s pozele! si botinele alea mi-au atras imediat atentia..evident ca nu mai au pe stoc...:-(
    Team pupat . Lucia!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mi-am dorit în adâncul sufletului meu ca această postare, dincolo de a fi o refulare, să ajungă și la cine trebuie... și întâmplarea face că a ajuns... Să vedem rezultatele acum...
      Citatul este exact pe sufletul meu... Te pup!

      Delete
  13. Te consider o persoana puternica, vei castiga si razboiul!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc pentru votul de încredere, mă simt onorată.

      Delete
  14. Viata ne da cate o palma, de cele mai multe ori , atunci cand nu ne asteptam. Si de la cine nu ne asteptam. Perfect e atunci cand suntem atat de intelepti incat sa si invatam ceva din fiecare intamplare.
    Cat despre motto, asa cum iti spuneam si pe Instagram, este cel dupa care ma ghidez eu in viata, de cativa ani chiar. Mi se pare perfect. Daca fiecare dintre noi am reusi sa il aplicam...lumea ar fi muuult mai buna, nu-i asa? Te pup draga mea, imi plac tare mult blugii si geanta!

    ReplyDelete
  15. Eu sunt de acord cu tine :)
    btw, foarte frumoși ochelarii de soare.

    ReplyDelete
  16. superbe fotografii!
    razboiul este compus din batalii, castiga cat poti de multe!

    ReplyDelete
  17. cel mai important in viata este sa nu te vinzi PE TINE, ci doar serviciile sau produsele tale ;)

    ReplyDelete