Tuesday, 22 October 2013

Things need to be told...

În viaţă, trecem prin experienţe, despre care rămânem cu impresia că parcă au rămas nerezolvate...
Timpul le "rezolvă" cumva... în sensul că ne ajută să le depozităm undeva printr-un sertar al minţii pe care îl închidem cu cheia, însă... cheia ne rămâne permanent ataşată la breloc... if you know what I mean...

Cum tratează fiecare din noi aceste situaţii, aşa-zis nerezolvate, depinde de la caz la caz şi de-a lungul timpului chiar am realizat că unele lucruri chiar e mai bine aşa... să rămână nerezolvate...
Cu toate acestea chiar cred că este foarte important să nu ne mințim totuși. DEMONII RĂMÂN DEMONI şi mai devreme sau mai târziu vor avea tendinţa să se întoarcă împotriva noastră.

Da ştiu... sunt enigmatică... but I have a point and my point is... experienţele care au rezolvare trebuie rezolvate. Sertarul trebuie golit pentru a putea fi folosit ca depozitar pentru alte experienţe frumoase.
În această ordine de idei... vă încurajez să aveţi COJONES (cea mai bună traducere pe care o puteam găsi), SĂ SPUNEŢI LUCRURILOR PE NUME în direcţia rezolvării lor căci... apropo-urile nu rezolvă nimic, iar supoziţiile, de cele mai multe ori eronate, vă vor adânci în abisul lor și VĂ VOR CONSUMA până la ultima răsuflare...

Disclaimer: sfaturile mele nu trebuie luate cu titlu definitoriu şi nu voi accepta să fiu trasă la răspundere pentru consecinţele aplicării acestora în viaţa nimănui. Cu toate acestea ele (sfaturile) descriu best practice-ul existenţei mele, pe care aş îndrăzni să-l cataloghez... cel puţin complicat, dacă nu chiar păţit. Am zis!
Aştept cu nerăbdare inputul vostru...


Leather jacket :: Guide Series via miniPrix | Sweater :: Stradivarius via Kurtmann | Jeans :: ASOS | Shoes :: ASOS
Statement necklace :: via miniPrix | Clutch :: Local Store | Sunglasses :: via miniPrix

31 comments:

  1. Eu sunt o persoana sincera si chiar nu-mi place sa ma scund dupa deget. Spun ce am de spus, chiar cu riscul de a supara uneori persoanele care nu sunt pregatite sa ma asculte. Dar, asta e!

    ReplyDelete
  2. Eu abia acum, tarziu (de vreo doi ani), am prins gustul de a avea COJONES! Si-mi sunt tolerate, dat fiind ca vin cu forta argumentelor! Le-am dobandit prin efort sustinut, oboseala maxima, presiune, revolta, indignare! Si-i atat de bine, reprezinta supapa mea, altfel...nu stiu ce s-ar intampla dar nu mi-ar fi bine!

    Arata excelent tenul tau!
    Mi-au ramas ochii la colier, la plic!:)

    Te pup!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
  3. Mormocea Mirela22 October 2013 21:32

    iar esti frumoasa :)

    ReplyDelete
  4. Eu-s genul de om care-ti spune in fata ce are de zis si nu-ti trebuie doctorat sa vezi cand ceva ma supara. Am conflicte nerezolvate si nu stiu daca e o chestie de Cojones sa le poti rezolva, pentru ca un conflict nu tine de o anumita parte ci de doua, rezolvarea conflictului tre sa fie oarecum din ambele parti dorit, altfel e frectie la picior de lemn. Si risti sa-l alimentezi!
    A iti asuma acest risc este chestie de barbatie!
    Ca sa iti golesti sertarul, trebuie sa fii impacata cu tine si asta dureaza, la unii mai mult, la altii mai putin!

    ps: Arati fantastic!!! Eu-s de parere ca femeile au ceva deosebit: cand sunt insarcinate(au ceva al lor) si cand ascund niste apasari(au un sex-appeal si o alta atitudine decat in mod normal). Dar s-ar putea sa o fi luat-o eu pe aratura!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mi-era dor de părerea ta originală... şi mă încadrez perfect la categoria "ascund apăsări".
      M. zice că tu te-ai încadra la prima variantă. Ce zici? Are dreptate?

      P.S. Da, perfect de acord, conflictele ţin întotdeauna de două părţi.

      Delete
    2. Ma identific cam in tot postul, pentru ca e un subiect sensibil si pun pariu ca nu-s singura care crede asta. Stiu ca un conflict tarat dupa tine multa vreme, s-ar putea intr-un final sa te tarasca el pe tine. La teorie sunt nemaipomenita, practica ma face praf! :-))
      Salutari domnului celei mai scumpe doamne, din partea noastra a amandurora!

      Delete
    3. Ador felul în care ai spus... "s-ar putea intr-un final sa te tarasca el pe tine...". Ai atâta dreptate!
      Sălutări şi de la noi, către cei doi A.!

      Delete
  5. Îmi place ținuta, îmi place atitudinea! Foarte interesant afișul din spatele tău.
    Am renunțat să rezolv problemele pe care alții nu doresc să le rezolve, las lucrurile să curgă. La tupeu nu am apelat decât atunci când am fost provocată de oameni obraznici. Cred că cea mai bună abordare a problemelor se face cu calm, cu argumente, politicos și cu suflet.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi place că ai acest dar permanent de a domoli lucrurile şi de oferi o perpectivă diferită asupra modului de abordare a situaţiilor.
      Sunt perfect de acord cu ultima frază şi cred că este o chestiune care ţine şi de respectul de sine. Atât timp cât vreau să mă privesc în ochi când mă uit în oglindă, trebuie să tratez lucrurile cu decenţă.

      Delete
    2. Chapeau pentru ultima fraza! Si tema pentru acasa!

      Delete
  6. Mulțumesc frumos pentru aprecieri.
    Ultima frază este o concluzie din ultimii ani de viață, căci eram o MARE CLARIFICATOARE! :)

    ReplyDelete
  7. Inca mai las sa ma macine unele evenimente, dar timpul, oamenii din jur chiar si propriile experiente si reflectarea asupra a toate te ajuta sa le vezi mai bine, mai clar, in profunzime si cu mai multa detasare. Am scris si eu ceva despre "lucrurile din sertar" si ma bucur chiar daca nu sunt rezolvate si nu cred ca se vor rezolva vreodata ca sunt mai putin imbacsite de praf. S-a usurat sertarul, adio cosmaruri si pareri de rau.

    Am crezut pret de cateva secunde ca te-ai tuns :) Imi place mult tinuta, cum pozezi!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Şi uşurarea este o variantă, dar nu e rezolvarea. Dacă în cazul tău a funcţionat, nu pot decât să mă bucur, Mihaela.

      Delete
  8. ohhh, framantarile tale nu au sfarsit, la fel si ale mele...Dar ma bucur ca vorbesti despre asta cu noi, e mai bine decat sa tii totul in tine. Cata dreptate e in vorbele tale! Cel putin eu ma regasesc aproape in fiecare fraza pe care o asterni. E de preferat ca lucrurile sa se linisteasca, iar viata sa mearga mai departe natural si firesc, numai ca...haha Demonii raman Demoni , cum bine ai spus si vulcanul sta sa erupa oricand. Asta e opinia mea. Asa ca, stay tuned :) ca si mine. Esti superba, ador si aceasta tinuta a ta, si cum scria Ilda mai sus, mi-a ramas gandul la plic si la colier...Te imbratisez, O seara frumoasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, eu chiar cred că e un fel de terapie să mă descarc aici şi nu o fac cu rea intenţie, din contră, o fac ca să ne ajutăm reciproc prin experienţele fiecăreia.
      Mulţumesc pentru apreciere.

      Delete
  9. am avut cateva de genul acesta in viata, au ramas nerezolvate un timp, timp in care eu m-am consumat foarte mult, apoi s a intamplat cam asa: ori si au gasit raspunsul cand nici nu mai visam, motiv sa spun cu voce tare ''mai devreme sau mai tarziu Dzeu le aseaza pe toate'', ori pur si simplu am reusit sa ma detasez ca si cand nimic nu s ar fi intamplat si m a lasat rece orice ecou.
    cu toate astea , recunosc ca mai am cateva prin sertar care nu s au rezolvat dupa cum ziceam mai sus. adica inca le tin acolo....ce zici?
    D.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu zic că ai perfectă dreptate... sunt posibile toate scenariile descrise de tine şi sunt sigură că şi eu le-am trăit.
      La sertarele rămase trebuie în schimb să lucrăm...

      Delete
    2. sa lucram ca si cum am face curatenie in dulap- tot ce imi este mic sau nu mai port de ceva timp, le donez.
      dupa acest model, am de donat si din sertarul cu pricina, niste rani, niste iluzii, niste vise. toate astea ori ma strang deja, ori de ceva timp nu le mai port. ( aici cu sensul ca nu mai sunt ale mele ).

      si acum sa zic si eu ceva de tinuta, pt ca nu am zis niciodata. dar nu pt tinute intru eu pe blogul tau, ci pt ca cred ca esti singura care trateaza niste subiecte de viata asortate cu tinute accesibile de purtat.
      D.

      Delete
    3. Da... ce pot spune? Eşti mai tare la expresiile metaforice decât mine, dar mă bucur pentru că-mi plac la nebunie analogiile de acest gen. Dacă te strâng trebuie luate măsuri, dar dacă sunt mici, cred că problema deja s-a rezolvat de la sine.

      Hainele sunt un aspect al existenţei mele în care încerc să-mi manifest creativitatea. Nu vreau să fiu ipocrită, investesc în haine mai mult decât omul de rând, dar nu pot concepe să cumpăr decât la reducere, iar viaţa mea fără miniPrix, ar fi muult mai tristă.

      Te pup, D.

      Delete
    4. 1.draga mea, sunt tare doar la expresii si atat, in rest sunt o varza murata.
      2. la capitolul haine eu cred ca ma indrept cu viteza spre snobism.
      3.daca ai fi mai aproape cred ca ti as propune ceva. :)
      Si eu te imbratisez!

      Delete
    5. O propunere indecentă? :D

      Delete
    6. eee ai vrea tu :)
      avand in vedere ca nu sunt nici macar somera acum, ma tot gandesc sa fac ''altceva''. si visez la niste tricouri cu un anumit slogan. cam despre asta ar fi vorba.

      Delete
    7. Sună interesant... Am senzația că și Andreea Raicu are o astfel de linie de tricouri.

      Delete
  10. ce mult imi plac pantofii ;)

    http://www.cristinasurdu.com/

    ReplyDelete
  11. foarte bine spus!!

    sunt perfect de acord cu tine... iar legat de 'cojones'... eu tind sa fiu foarte amabila si mereu unii confunda asta cu naivitatea si incearca sa ma 'traga pe sfoara'... trebuie sa fim sinceri cu noi insine si cu ceilalti..chiar daca uneori nu e usor.

    ReplyDelete
  12. Ce se intampla cand ai decis sa ai 'cojones' si te simti mandra ca in sfarsit poti pune punctul pe "i" iar rezultatul discutiei este o ceata mai densa ca-n zilele racoroase de toamna? Si ajungi iar la ganduri si supozitii care te consuma si te macina. Un cerc din care simti ca nu poti iesi.

    Cat despre tinuta: imi plac foarte mult blugii si pantofii!

    ReplyDelete
  13. Cat de mult imi plac pozele astea! Nu ma satur sa le privesc!

    ReplyDelete
  14. Ce frumos spus :-) cu adevarat tb sa fim puternice , iar lucrurilor tb sa le spunem pe nume :-)
    Btw, ft mult imi plac jeansi
    Te pup
    butterflyeffectbymarina.blogspot.ro

    ReplyDelete