Sunt o persoană căreia îi place să dea replici.
Știţi filmele acelea în care ecranul se blochează preţ de câteva secunde exact pentru a marca o replică memorabilă? Well... aşa îmi place să-mi trăiesc şi eu viaţa... prin replici memorabile. Evident că nu pot să arunc cu replicile aşa... aiurea... în stânga şi în dreapta, nu ar mai avea niciun farmec. Îmi place să creez contexte de spus replici, îmi place să provoc contexte de spus replici.
Acum poate vă întrebaţi care este justificarea? Primul gând care-mi vine în minte este copilăria. Am avut, slavă Domnului încă mai am, părinţi despre care îmi amintesc că se mai certau din când în când şi tot ceea ce am reţinut eu, din tot ceea ce se certau ei, e că parcă se întreceau în replici de neuitat. Cine este cel care are ultima replică şi ce replică este aceea.
Clar...
what goes around comes around... şi îmi asum, sechelele copilăriei, şi vă asigur că nu sunt singurele.
Sunt lipsită de modestie, dar cred că am deprins de-a lungul timpului capacitatea să-mi încui interlocutorii cu o replică. Acum să nu vă imaginaţi că dintotdeauna m-am priceput la asta. Am avut zeci de situaţii când am plecat dintr-o discuţie cu coada între picioare şi la câteva minute de la discuţie mi-au venit în cap cel puţin 3 replici de dat, dar la ce bun... că timpul nu-l poţi da înapoi... Cu toate acestea cred că poţi să înveţi şi când se iveşte un nou context, căci vă asigur că se iveşte... îndrepţi zecile de situaţii de ciudă, care te-au marcat şi din care ai plecat cu coada între picioare...
Dintotdeauna am fost un observator al oamenilor cu capacități de comunicare ce depășesc media, de la care am furat cât de mult am putut, pentru că ştiam că la un moment dat îmi va fi de folos și așa a fost.
Sunt mai multe atuuri pentru obținerea unei replici memorabile. Unul este EXPERIENȚA, altul este STĂPÂNIREA DE SINE, cel mai important este RĂBDAREA.
Lasă conversaţia să crească natural... nu o grăbi, incit-o, pândește-o şi când oportunitatea se ivește, ia-ţi câteva secunde de gândire până să răspunzi... dacă nu sunt suficiente cele câteva secunde, nu te grăbi să răspunzi cu o prostie, pune mai degrabă o întrebare, pune-ţi interlocutorul să repete... câştigă timp... şi abia în final spune-ți punctul de vedere! Cu siguranță nu vei da greș. Eu nu am dat.
Ca de obicei postarea este izvorâtă din experiențele mele cotidiene și chiar mi-ar plăcea să aflu și alte puncte de vedere cu privire la acest aspect.
