Tuesday, 13 May 2014

Home sweet home

One of the things I've always wanted badly was to have my own living space and decorate it on my taste.

To understand some of my background in regard to living spaces pay some attention to the following lines:
- until the age of 18 I lived in the family home, a 3 room apartment, decorated on my mother's taste... I don't want to go into this subject because you know how they say: de gustibus non est disputandum... By the way, did your mother ever moved the furniture around the house 4 times a year?
- at the age of 18 I went to college and lived in some people's home for a couple of years, then another 3 years in a student dormitory... no, I don't want to go into details, but I wouldn't recommend anyone to live in a student dormitory. To understand a little the idea, there were times when we were 7 people in a room ... boys and girls... no comment.
- after college I spent two years in a rented old house, along with two other girls... Basically we were three couples, each one with his room. In summer it was pretty nice... we had an amazing garden, fruit trees, a garden grill, a swing... In winter... we had to make fire in a wood stove. It was romantic to sit in the heat of the wood stove and hear the wood crackles, while sitting in the boyfriend's arms. Nonetheless, the wood purchasing, the fire kindling itself... that's another story... And the noises that could be heard from the attic... I'd better not go there, otherwise I'll risk causing you a nightmare... no comment.
- we bought our on apartment after one year of marriage, when practically we became parents.
- since then 5 years have passed.

The apartment was relatively renovated, but we've done all sorts of improvements to bring it closer to our standards. Finally, I feel that this year we will reach our target completely. At the current time we are in the process of renovation and if the result will match my expectations I will come here on the blog and show it to you. :D

I've told you my story, now it's your turn to tell me about your living places experiences.


Denim vest :: C&A | Top :: C&A | Jeans :: H&M | Shoes :: Futsalworks via miniPrix | Bag :: DressLily



Unul din lucrurile pe care mi le-am dorit cu putere dintotdeauna a fost să am propriul meu spaţiu de locuit pe care să-l amenajez după gustul meu.

Ca să înţelegeţi puţin backgroundul meu în materie de spaţii de locuit acordaţi puţină atenţie următoarelor rânduri:
- până la 18 ani am stat în casa părinţilor (oficial am stat până la 26), un apartament cu 3 camere decorat după gustul mamei mele... nu aş vrea să intru în detaliile gusturilor mamei mele... ştiţi şi voi de gustibus non est disputandum... Apropo şi mama voastră muta mobila în casă de 4 ori pe an?
- la 18 ani am plecat la facultate şi am stat vreo doi ani cu gazdă, după care încă 3 la căminul studenţesc... nici aici nu vreau să intru în detalii, dar nu doresc nimănui să stea în cămin. Ca să înţelegeţi un pic ideea, am trăit perioade când eram şi 7 persoane într-o cameră... băieţi şi fete... no comment.
- după facultate am stat vreo doi ani cu chirie, într-o casă "bătrânească", împreună cu alte două fete... Practic eram 3 cupluri, fiecare cu camera lui. Pe timp de vară mai era cum era... avem o grădină super, pomi fructiferi, spaţiu de grătar, leagăn... Pe timp de iarnă în schimb... făceam focul la sobă. Era romantic să stai la căldura sobei şi să auzi cum trosneşte lemnul în timp ce stai în braţele iubitului, dar cumpăratul lemnelor, procesul în sine de stârnire a focului, astuparea sobei după ce lemnul a ars complet... altă poveste... De zgomotele care se auzeau din pod nu aş vrea să vă povestesc, să nu aveţi vreun coşmar la noapte... no comment.
- ne-am cumpărat propriul apartament la un an de la căsătorie, când practic am devenit părinţi.
- de atunci au trecut 5 ani minunaţi.

Apartamentul a fost relativ renovat, dar am mai făcut şi noi fel şi fel de îmbunătăţiri pentru a-l aduce mai aproape de standardele noastre. În sfârşit, am senzaţia că anul acesta o să ne atingem ţinta complet. La momentul curent suntem în plin proces de renovare şi dacă rezultatul o să fie aşa cum mi l-am propus o să vin şi aici pe blog să vi-l arăt. :D

Eu am spus povestea mea, acum e rândul vostru să-mi povestiţi experienţele voastre relativ la spaţiile de locuit.

56 comments:

  1. Am fost mult prea norocoasa, datorita sacrificiilor facute de parintii mei. Am avut mereu casa mea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bravo, sper să pot face şi eu asta pentru fiul meu, ca să aibă o viaţă mai uşoară sau măcar lipsită de credite ipotecare.

      Delete
  2. Am privit pozele spunand cantat: Ai luat ves-ta, ai luat ves-ta!!! :)) Yeeeiiii!
    Grozava tinuta ai gandit! Si te simti atat de bine purtand-o!

    Ooo, cu locuinta e poveste luuunga!
    Am locuit cu parintii pana la 19 ani. Mama, slava Domnului, nu avea obiceiul cu mutatul mobilei (apropos, cine se ocupa de aceasta operatiune, cine cara mastodontii atunci cand mama ta redecora?!); dar avea altele: sa nu existe fir din ciucurii de la covoare nepieptanat la linie, sa ne spalam incaltarile imediat ce-am sosit acasa si sa le ducem in cadita din bai8a de serviciu...eehhh! Apoi am venit la calarasi, am locuit cu bunica. A "aparut" Alex. Doream sa mai aducem unele modificari dar bunica plangea numai cand auzea astfel de idei! Apoi, dupa ce biata bunica s-a prapadit, ne-am mutat intr-un apartament de 3 camere, la et. 4; n-am facut multi purici acolo si ne-am dus la un alt apartament de 2 camere, pe pamant - adica la casa! Multe plimbare, de-aici nu mai plecam! :P

    M-ai instigat la povestiri! In mod sigur ai mult talent caci sunt moarta de somn, ma cotropeste un pui de gripoanca!

    Kisses, Lucia!
    Ilda
    lavender thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Recitind, imi dau seama ca am dat o informatie "eronata" si nu e de lasat asa; Alex aparuse de mult in viata mea; ma refeream la a aparea ca sot! :)))

      Delete
    2. Păi mama muta mastodonţii, asta-i partea cea mai funny... a fost un fel de bărbată în casă la noi...
      Mi-a plăcut să citesc toate detaliile şi da, pe cât de frumos... statul la casă rămâne un vis pentru noi... momentan.

      Fugi în pat imediat, nu vreau să fiu în vreun fel responsabilă pentru agravarea gripoancei... :P

      Delete
  3. Si noi mutam mobila si redecoram prin casa de cateva ori pe an, amuzanta asta :))
    Am stat 4 ani in camin si a fost minunat, am avut si conditii foarte bune, am prins caminele renovate, iar fetele au fost super!!
    Imi place mult tinuta, ador aceste motive etnice, din pacate nu eram in Iasi cand C&A a avut reduceri... poate mai ajung zilele astea sa vad ce mai au :) Frumosi papucii, sa-i porti cu placere!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc, Diana, mă bucur că îţi plac încălţările. Eu zic să dai o raită pe la C&A, sigur vei găsi ceva pe placul tău.

      Delete
  4. Mama mea nu obisnuia sa mute mobila prin casa, de fapt nu facea modificari mai deloc :)) Iar eu aici am mostenit-o, daca am aranjat intr-un fel camera, pey asa ramane pana la renovare, si chiar si atunci este foarte posibil sa aranjez totul la fel :))) Ce pot sa spun, nu imi place schimbarea! Eu simt lipsa sobelor, sunt mare fan, am copilarit cu focul la soba :X Este munca multa ce-i drept, dar zau ca faceau asa o caldura :X
    Momentan sunt in renovari si aranjat de ceva vreme, sper si eu sa termin anul asta sau macar pana vara viitoare sa fie totul pus la punct :D Asa ca nu pot sa-ti urez decat spor la treaba :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu sunt la fel ca şi tine, opusul mamei mele... îmi place ordinea, urăsc deranjul şi tevatura inutilă.
      Aspectele legate de sobă pe care le menţionezi sunt idilice, dar dacă te implici efectiv în acţiunea propriu-zisă de a face focul, eventual după ce ai ajuns de la serviciu... piere tot cheful.

      Spor şi ţie, Adina.

      Delete
  5. Eu am locuit cu părinții până la aproape 26 de ani...facultatea am făcut o în orașul unde m am născut, deci am stat acasă. Mai apoi, am lasat în urmă casa părintească, orașul și țara natală (decizie pe care nu o regret nici un moment) și am fost nevoită să învăț să fac totul: să gătesc, să spăl, să calc etc etc eu fiind destul de răsfățată acasă (unicul copil). Mi-a prins extrem de bine această experiență, din fetiță răsfățată am devenit o persoană foarte responsabila, îmi place să gătesc extrem de mult, am învățat să am grijă de mine și nu numai. Pot să mă consider foarte norocoasă, locuiesc într o zonă superbă, intr un apartament cu o priveliște minunata, cu munții Alpi la fereastra mea. Deocamdată am spatiul meu, camera speciala pentru haine, pantofi etc etc...situația se va schimba când va veni vremea unuicopil, sau cine știe, îmi place să cred că poate vom putea schimba apartamentul în unul cu 4 camere in așa fel încât să mi mențin camera mea :)))) speranța moare ultima, știi cum e...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucur să urmăresc şi să să citesc povestea ta. Tu chiar locuieşti într-o zonă de vis şi ai o casă precum mulţi şi-ar dori. Felicitări pentru această reuşită, eşti o dovadă că atunci când vrei ceva şi lupţi pentru acel lucru, îl vei obţine.

      Sunt sigură că apariţia copilului nu vă va duce decât schimbări pozitive.

      Delete
  6. still livin' home, dar mai decoram cum vrem noi. Dar abia astept sa am si eu spatiul meu mic, unde pot sa fac orice oricand :D
    imi place tinuta, mai ales accesoriile! te pup :)




    Saci
    ChocolateFashionCoffee
    ChocolateFashionCoffee Facebook Page
    ChocolateFashionCoffee INSTAGRAM!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce să spun Saci? Dacă poţi prelungi această perioadă, go for it!
      Mulţumesc pentru aprecieri.

      Delete
  7. Da, si mama mea muta mobila de 4 ori pe an! :)) Chiar de mai multe ori. :))
    Eu stau cu chirie si visez la casa noastra ... preturile din Bucuresti sunt foarte mari si nu ma incanta ideea unui credit pe viata. La cum arata acum piata muncii, nu iti garanteaza nimeni ca ai un serviciu pentru totdeauna. Ne tot gandim sa ne intoarcem acasa, sa ne amenajam casa de acolo pe gustul nostru, sa ne gasim niste job-uri cu un program de lucru decent, sa facem un copil ... Parca suntem prea stresati pentru varsta noastra! :D La 25 de ani sa n-ai timp liber mai deloc, sa lucrezi 14 ore pe zi, sa-ti sune telefoanele in cap non stop, mi se pare prea mult ... :) Asa ca visez la o casa cu o curte mare, pomi multi, flori si un leagan (neaparat). :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu nivelul de stres total de acord... Chiar mi-am dat seama că dacă îmi menţin nivelul de stres pe termen lung voi ajunge ori la bal ori la spital...
      Când vine vorba de creditul ipotecar... da, e riscant... dar care e diferenţa? Oricum plăteşti la chirie, de ce nu ai plăti direct la casa ta.
      Acum 5 ani când am făcut creditul suma reprezenta un cuantum destul de mare din veniturile noastre... acum însă ocupă o pondere destul de mică, ceea ce nu o face să semene cu un ştreang de gât.
      Şi dacă mâine rămân fără loc de muncă, asta e, mă ridic de jos şi o iau de la capăt.

      Aşa gândesc eu şi bineînţeles că nu are trebui să fie un mod de gândire universal...

      Delete
  8. Eu am locuit cu parintii mei pana la 18 ani. Apoi, m-am mutat la camin la Bucuresti :)))) Am stat peste tot: in Regie, In Leu, in Grozavesti si apoi si in Moxa... Am trait de toate: colega de camera salva cainii de la Ilioara si ii adapostea pe la noi (il aveam pe unul care statea numai sub pat, pentru ca isi petrecuse jumatate din viata sub un grilaj - era, deci, un catel aplatizat saracul), apoi in Leu am stat cu o tipa care nu stia ce e ala dus (se spala in lighean)....asta era prin 2001 - 2002. Apoi a invatat sa se "duseze" si imi lua hainele (nu si lenjeria intima pentru ca nu o incapea DIN FERICIRE). Partea nasoala in Leul vechi era ca aveam cuibul de gandaci sub masa si in saltea si ca la dus m-a muscat un sobolan. Prin acest minunat rozator am ajuns de urgenta la Colentina pentru anti-rabic unde faceau misto de mine, cum ca domne' dar animalu' e sub observatie? e, e, zic, ii observa cu siguranta cineva traficul prin conducta. In toata aceasta perioada lucram ca altfel nu prea aveam de unde si eram nespus de compatimita de sefii mei (care se plimbau cu limuzine si super barci)....Da, si m-am hotarat sa ma mut dupa ce am terminat facultatea in 2003...pentru ca am calcat la 10 noaptea intr-un rahat pe holul unui B din Grozavesti si m-am dussss...teoretic si practic! M-am mutat intr-un apartament unde aveam camera mea (yupeee!) dar ploua in casa (naspa!) ....dar aveam locul meu si dusul meu si....un porc de Guineea care m-a salvat de un hot la 3 dimineata cand dadea tarcoale usii mele (a crezut ca aveam alarma :)) ce alarma sa ai frate la usa de anii 60? Whatever...de acolo m-am mutat in alt apartament unde locul meu era cu bibelourile si toalele de pus pe pereti ale bunicii in ...sufragerie! era ok...se simtea bine acolo si porcul de Guineea. Problema era aceea ca aveam o colega care imi umbla prin lucruri, purta hainele, a facut si alte prostii pe care nu le relatez. Si in final proprietara a decis (dupa ce a vazut ea ca nu era chip sa ma combine cu frumusetea aia de baiat a ei care ma vizita saptamanal!!!!!!) sa renoveze si a lasat niste tigani sa intre peste mine in apartament sa renoveze. M-au speriat rau domnii cand am vazut (in pijama fiind) ca imi iau frigiderul :)))))). Mdam, ei si dupa am stat cu 4 fete in Moxa. Erau super ok. Doar de spalat nu prea stiau sa spele. Dar altfel ne-am simtit tare bine. Si de acolo m-am mutat intr-o garsoniera frumoasa si apoi in 2006 mi-am cumparat garsoniera mea si totul a fost bine. In prezent locuiesc cu sotul si fiica mea intr-un apartament de 3 camere in Viena. Imi e foarte bine asa si nu cred ca imi voi achizitiona vreodata o casa. In cazul meu lucrurile stau asa pentru ca am hotarat ca la 80 de ani nu mai vreau credite....Vreau (daca nu ma doare prea tare spatele) sa continui sa vad lumea....sa nu am griji de acest gen. Am in continuare garsoniera si un apartament mostenit in Romania (pe care l-am renovat acum). Le tin pentru copiii mei pe care poate ca viata ii va duce acolo. Si ma gandesc cu multa placere la felul in care am evoluat, si la clipele petrecute in aceste locuri, asa cum ma bucur si de ceea ce imi va rezerva viitorul la fiecare vizita in tara mea :). Si asa iti urez si tie sa te bucuri de fiecare clipa din casa ta! E mare lucru sa ai locul tau!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Experienţa ta, Irina, se pare că este la fel de pigmentată ca şi a mea.
      Şi dacă tot ai intrat în detalii permite-mi să-ţi povestesc despre intrusul rozător care a dizlocat două galeţi de pământ sub masca de la chiuvetă din casa în care înlocuiam. Tot auzeam zgomot şi nu pricepeam ce se aude... când au dat băieţii masca la o parte ne-am închinat... era acolo un tunel de-a dreptul...
      Sau în aceeaşi casă bătrânească eram gravidă în luna a 7-a, era vară şi soţul era într-un voiaj. M-am trezit în toiul nopţi şi mişunau pe covor nişte gândăcioi gigantici că a trebuit să dorm toată noaptea cu lumina aprinsă să nu-mi intre vreunul în gură...
      Mereu râd cu soţul de acele vremuri şi nu uităm să apreciem tot ceea ce avem în prezent.

      De Viena ce să-ţi spun... e visul visurilor. Eşti foarte tare! Nu am auzit decât lucruri frumoase despre Viena şi să te ştiu că tu locuieşti acolo sincer îţi spun că-mi aduce bucurie în suflet. Se pare că atunci când munceşti şi lupţi într-o direcţie nimic nu e imposibil.

      Mulţumesc pentru acest comentariu exhaustiv, mă bucur să te cunosc mai bine.

      Delete
    2. :))) (eu cel putin rad ca nah, cand nu ti se intampla tie...)

      apropos de dihaniile cu 1000 de picioare... stii ca in caminele din Bucuresti se dormea cu vata in urechi (numai in nas nu) ca sa nu-ti intre prin orificii? Doamne iarta-ma!

      Da, sunt experiente care pe mine m-au intarit. Sotul meu care e austriac nu cred ca ar face fata unor asemenea imagini... eu asa am crescut si nu mi se pare ciudat, de exemplu, ca ne jucam cand eram mici in santurile sapate pentru conductele de incalzire si ne faceam bilute din smoala.

      Parintii mei au inca la tara vecini cu buda in curte si el o tot fotografiaza de fiecare data cand mergem acolo :)))

      Si acum ai sa razi. Venim acasa la fiecare 4 luni si domnul meu a zis ca pentru aceasta perioada el isi ia "treling" (unul din ala mulat bine, numai in buzunare nu), ca pana la urma si el e pe jumatate roman. Si cand sta pe balcon si isi bea berea - si il vede efectiv toata zona, pentru ca suntem singurii care stam pe balcon, ca nu e inchis - pune steagul Romaniei si steagul Austriei ca sa fim ok :).

      Referitor la Viena, da este un oras foarte frumos. Este...diferita Austria de Romania in mod clar. Eu n-am vrut sa plec din tara, adica n-a fost scopul meu clar, dar asa a fost sa fie si am acceptat variantele pe care le aveam asa cum am acceptat si faptul ca sunt straina in tara altuia si asa raman. Spre deosebire de altii am putut sa ma acomodez aici si sa accept multe lucruri, tocmai pentru ca stiam ce ma asteapta.

      Austriecii nu sunt mai buni decat noi, nu sunt mai destepti; au o singura chestie care ii plaseaza in fata noastra : capacitatea de a spune "nu" atunci cand le este incalcat vreun drept. Eu sunt convinsa ca nu ma voi asimila niciodata complet cu tara mea adoptiva, dar nici nu vreau. Eventual, voi ajunge la o varsta onorabila cunoscand extrem de bine doua culturi.

      De fapt, fascinanta mi se pare fiica-mea care este o corcitura si e foarte interesant cum razbat genele in cazul unui copil cu un fond mixt.

      Da, si la final mentionez ca am mai avut si un hamster in perioada studentiei. Il chema Bula si a evadat prin cosul de gunoi (in care salasuia mai tot timpul). Cred ca si el a supravietuit pe conducta....

      Delete
    3. Ma declar incantata sa citesc atatea lucruri frumoase despre tine si imi place al naibii de tare cum gandesti. Ai avea succes cu un blog. :D

      Delete
    4. Poate ca da, dar sunt muult prea lenesa pentru asa ceva asa ca particip mai degraba in calitate de vizitator pe bloguri :). E foarte frumos acest tip de comunicare. Arata cat de departe am ajuns noi, oamenii, in masura in care distantele dintre interlocutori sunt asa de mari :). Eu de fapt iti multumesc pentru ca, prin ceea ce faci, ne aduci mai aproape pe noi, cei care suntem departe.

      Delete
  9. M-a pocnit rasul cand citeam postarea ta pentru ca ma recunosc pe mine insumi :) Mama mea saptamanal aranja cate ceva in casa, ma refer la mobila, a incercat toate variantele posibile si imposibile de aranjare dar niciodata nu era multumita! In camin nu am locuit, dar stiu ce inseamna acest lucru pentru ca am petrecut mult timp alaturi de colegele mele in camerele mici gen inchisoare. In momentul de fata am propriul apartament dar nu sunt multumita de ea in totalitate!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci nu sunt singura cu mamă feng-shuistă? :))

      Delete
  10. veronica picioroaga14 May 2014 at 14:02

    hei ! Tinuta e bestiala! ..vesta ...intr-o noapte vin si-o fur :-P
    cu locuitul....pai..eu sunt un racusor care se simte cel mai bine in casa parinteasca :-) Si ..zicea la un zodiac..ca cica daca mi-ar veni si ca mostenire..as pastra-o intacta , de frica sa nu stric ceva din firul amintirilor:-) mai am o sora si-un frate cu diferente de 12 si 14 ani , eu fiind cea mare....se pare ca juniorii pleaca prin lume , eu tot nu ma dau dusa de langa mama. ..e complicata povestea ..am inceput sa construim o casa mare si frumoasa , gen americana , pe placul nostru...cand a fost gata ne-au venit ganduri de duca pe-afara , asa ca am vandut-o . Am stat primii 3 ani de casnicie la mama.... fapt ce mi-a fost de mare ajutor cu cea mica , nici n-am striut cand a crescut ...apoi , ne-am dus la soacra (noi am facut mutarile astea cu gandul ca vom sta 3 luni ...) dar si aici am ramas 3 ani....recent am inchiriat un apartament , la un bloc distanta de ai mei , unde ma simt ca acasa ...e o energie pozitiva aici , parca in sfarsit avem si noi intimitate, liniste ....pana acum am tot visat la casa cea mare si frumoasa..n-a fost sa fie...acum nu mai visez...ma bucur de ce am ...ca nu se stie niciodata ce mosteniri (comori ) voi primi :-D Sa te bucuri de coltusorul tau Lucia ! E mare lucru , vorba batranilor :-P

    ReplyDelete
  11. veronica picioroaga14 May 2014 at 14:07

    waaa...cat de faine sunt povestile fetelor ..Irina m-a amuzat teribil :-)) daca ar fi sa ma intind si eu la povesti din facultate ..iuhuuuu .... stam la cioace toata noaptea , ca-n studentie nu alta !:-)) 5 ani de facultate plus 2 de master ...asa ca as fi campioana la mutari ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))) nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul! Am si imbatranit!

      Delete
    2. Păi să stăm fetelor... care-i problema?

      Să ştiţi că eu chiar mă bucur să citesc poveştile voastre, pentru că aşa ne apropiem mai mult. Bag de seamă că avem atât de multe lucruri în comun...

      Delete
    3. Eu va mai pot povesti daca vreti :) Nu stiu cum e generatia actuala. La noi asa era. Si eu nu regret efectiv nimic din ceea ce a fost in "tineretea" mea.

      Delete
  12. imi place ca de cand ti-ai deschis blogul,stilul tau vestimentar s-a inbunatatit consideraaabil,exemplu poza de fata si altele...asta inseamna sa fi fahion bloger,sa fi original si greu de copiat

    ReplyDelete
    Replies
    1. De când am deschis blogul bugetul alocat hainelor a crescut, mi-am deschis orizontul către branduri ca H&M, Mango, Zara etc., mi-am mai limitat orizontul miniPrix (nu intenţionat, pur şi simplu am găsit mai puţine comori...), mi-a mai crescut cultura fashion... vorba lungă sărăcia omului... mulţumesc pentru observaţie, contează mult pentru mine şi mi-ar plăcea să ştiu şi cine mi-o oferă. :*

      Delete
  13. Mama mea nu muta mobila din simplul motiv ca atunci cand am redecorat am gandit-o impreuna astfel incat sa arate perfect, iar in alt loc nu s-ar potrivi deloc :))) Totusi mie imi plac schimbarile si cred ca mi-ar placea sa o mai da de colo colo, dar nu avem cum. :))


    Imi place la nebunie vestuta ta, iti sta asa bine. Am fost si eu sambata in C&A si mi-am pierdut timpul cautand hainute pentru nepotel si cu iubitul, la femei realizez ca nu m-am uitat deloc. Ce o fi in capul meu, imbatranesc :))?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nuuu...esti in floarea varstei, Andreea! Te pup!

      Delete
  14. He, he...challenge accepted! :) Pana la finalul liceului am stat cu ai mei, in Alexandria, TR. Maica-mea avea o obsesie cu franjurii de la covor, pe care ii pieptana zilnic...si pe care daca ii deranjam, era grav...Aveam o bucatarie super mica in care nu avea loc frigiderul, asa ca il tineau la mine in dormitor...Safe to say ca acum nu ma deranjeaza nici un fel de zgomot si pot dormi in orice conditii :)). La aceasta performanta a contribuit si sederea mea in Regie pe parcursul facultatii. Eu am facut ASE-ul, si prinsesem camin super fain, insa dragostea e oarba...asa ca, in numele ei, am parasit caminul de 5* si am venit in Regie, intr-o camera de 2 persoane, in care locuiam 3 (cateodata 4 :P), si cu baia la capatul holului...A fost frumos pana in momentul in care am fost invadati de gandaci. Tin minte si acum ca am trecut intr-o zi pe langa usa administratorei, si de usa erau lipiti 2 gandaci uriasi, impreuna cu un biletel: "Caut cazare pentru 2" :)). E funny acum cand ma gandesc la asta, insa nu as mai putea trai acolo, asa cum nu as mai putea trai nici cu ai mei. Ne-am luat apartamentul nostru cand am terminat Masterul, dupa 5 ani de stat in camin...(I deserve a prize).

    Te pup, draga mea! Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa rascolesc prin amintiri!

    Mamalina

    http://dresssidestory.blogspot.ro/

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mamalina, ce bine ca exista cineva care ma intelege! Ai citit ce am scris in commentul lasat mai sus?! :)))
      Afurisiti franjurii aceia! Nu am decat un covor in casa si acela NU are franjuri!!! :P

      Delete
    2. :)) Nu apucasem sa citesc! :)))

      Delete
    3. Cu franjurii nu am avut nicio obsesie, desi ii mai pieptanam sa fie aliniati la drept. Imi placeau asa aliniati. :D

      Delete
  15. Ce frumos! :) succes sa va iasa asa cum vreti, fara prea multa bataie de cap!
    Eu am stat cu ai mei pana la 19 ani, cand m-am dus la facultate. In timpul asta ne-am mutat de 3 ori. Din judetul Cluj in judetul Maramures. Spre final a fost o casa cu gradina, cladita dupa planurile noastre, unde camera mea a fost complet amenajata dupa planurile mele...cu dressing! Am vrut musai dressing.
    Dupa locuinta asta de vis m-am dus la Cluj, sa impart un apartament cam vechi cu 4 fete si camera cu o prietena, ca sa economisesc bani.
    Apoi am studiat in Olanda, unde am avut o colega de camera. Insa eram toti studenti internationali intr-o cladire.. ceva de vis! M-am intors iar la Cluj in camin. Unde a fost perfect. Da, eram inghesuiti cateodata..dar m-am distrat de minute. am avut si loc intr-un camin proaspat renovat, cu facilitati extraordinare.
    Cand am terminat facultatea am hotarat sa ma mut la master in Manchester, unde deja Dan locuia de 4 ani. Decand suntem aici ne-am mutat de doua ori. Acum stam intr-un apartament superb, pentru care am negociat f bine. Dupa cum vezi, m-am mutat de muuulte ori :)) Si sunt sigura ca mai urmeaza..dar e ok, m-am obisnuit cu mutatul. destinatia finala? o casa cu gradina mare :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca intr-o postare de Paste ai zis ceva de faptul ca ai tai au catei si pisici :) Da, si Maramuresul e mortal!

      Delete
    2. Wow... Cata aventura... O sa vezi ca atunci cand o sa ai copii nu o sa mai fie asa usor cu mutatul. Iti urez sa ajungi sa ai casa de vis.

      Delete
  16. Si mama intra la categoria mobilei mutate prin casa. In liceu am fost la internat deci imparteam camera cu inca 10 inse( dusul tot la gramada) si sincera sa fiu nu regret. Nu am nicio problema sa impart camera cu cineva.
    La facultate am impartit camera si chiar si patul cu una din cele mai bune prietene, deci am fost iarasi ok din punct de vedere al conditiilor.
    Aici cand am venit, Andy locuia intr-o garsoniera, nu aveam decat 2 linguri, 2 furculite si in frigider nu avea decat Cola si Fanta, pemtru ca 'mnealui manca doar fast-food. Am vrut sa-mi pun si eu hainele in sifonier si mi-a cazut in cap(deci primul nostru sifonier a fost luat de pe Ebay cu 25€ si l-am dezasamblat si asamblat singuri-singurei).
    Apoi ne-am mutat intr-un apartament cu doua camere, tot chirie, super fain. Dupa vreun an a aparut Lucky si Lucky nu se intelegea cu rusii din apartamentul de jos ca ei bateau cu matura in tavanul lor respectiv podeaua mea si cainele meu latra. A iesit un super scandal si cum noi oricum vroiam sa ne uitam de o casa, ne-am mutat mai la tara, la casa, tot chirie. Casa era veche si chiar daca se facuse unele imbunatatiri, degeaba. Noi si vara stateam cu centrala aprinsa(daca nu venea si mi-o oprea proprietarul) ca era frig, iarna cu centrala la max abia aveam 18 grade in casa, egrasie si la sfarsit soareci.
    Atunci am vazut, tot in satul asta, o casa pe internet, de vanzare. Cand am sunat ne-a spus ca nu mai e disponibila, ca cineva deja negociaza cu banca. Mi-a parut rau, ca de afara era mare, frumoasa. Dupa o luna ne suna proprietarul sa intrebe daca ne mai intereseaza, celalalt nu primise creditul. Cand ne-a vazut, ne-a cam luat la misto, eram tineri, nu paream noi aia care sa-si permita un credit mare. Basca mai si negociam, ca acolo asa, dincolo asa(asta era sambata). Luni ne-a dat banca ok sa facem actele.
    Nu ne venea nici noua sa credem! :-))
    Eu eram pe santier , Andy se ocupa de acte cu functionara de la banca(Dumnezeu sa-i de sanatate ca a asteptat pana in secunda in care a scazut dobanda la minim). Atunci a venit Andy, noaptea(l-a luat si radarul), am semnat si a plecat la 3:00 dimineata, ca sa dea contractul la timp.
    La imbunatariri am muncit cot la cot, de la carat moloz, la carat de gresie, de faianta, dar pentru ca eu veneam doar in weekend acasa nu aveam sentimentul ala de home, sweet, home. A durat ceva pana m-am acomodat cu ideea, dar acum este o senzatie super linisititoare sa stii ca vii acasa.
    Intr-adevar creditul e mare, pe o durata mai lunga de timp, dar platesc pentru un lucru care in final va fi al nostru.

    ReplyDelete
    Replies
    1. O poveste frumoasa pe care eu am avut sansa sa o aud si pe malul Senei. Sunteti un cuplu solid si admirabil.

      Delete
    2. Cand sa o mai povestim si pe asta, la cat am povestit atunci! Mi-ar placea sa povestim de reusite mai peste vreo 20-30 ani, la foc de cabana, cu foc in soba, noi cu riduri si cu baietii plecati in lume. :-))
      Multumim, asemenea! Suntem tare norocosi ca v-am gasit.

      Delete
  17. Sa o stapaniti sanatosi! :) E locul vostru si asa a fost sa fie, probabil.

    ReplyDelete
  18. Sa incep cu outfit-ul: casual, almost all denim si imi place tare mult!
    Referitor la spatii: am locuit cu parintii pana la 18 ani si da, si mama muta mobila des si mi s-a intamplat sa vin acasa si sa nu imi recunosc camera ca sa nu spun tot apartamentul :))
    Momentan locuiesc in camin studentesc (ultimul an) si o spun cu o oarecare nostalgie. Primul an a fost intradevar oribil, camin nerenovat, eram 5 persoane in camera, colege cu care nu te puteai intelege, haos peste tot. Al doilea an l-am petrecut tot cu alte 4 persoane in camera dar de aceasta data erau recent formatele prietene de la facultate si a fost un an dragut. Apoi, datorita notelor maricele, au urmat anii in care am locuit in camin de 2 persoane si camin tip garsoniera asa ca nu ma pot plange. Sa am propria baie si propria bucatarie si sa locuiesc cu o persoana cu care ma inteleg foarte bine, e ideal cand vine vorba de camin studentesc.
    Urmeaza insa un pas mai mare, mutatul in chirie. Sper sa fie totul bine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti urez mult succes, ai sa vezi ca e un alt pas catre evolutie.
      Apropo de prima parte... Mi s-a intamplat si mie sa nu-mi mai recunosc camera :))

      Delete
  19. Draga Lucia, imi place extraordinar de mult subiectul discutiei si imi trezeste multe amintiri :)
    Eu am stat cu parintii destul de mult (26ani), dar atunci cand locuiesti, faci scoala si muncesti in acelasi oras (Bucuresti) nu prea ai ocazia sa stai cu chirie, in camin...
    Insa, la 26 ani, m-am decis sa ma mut in chirie cu o prietena. Am impartit un apartament cu 2 camere in centrul Bucurestiului si dupa cateva incidente acum foarte comice (miros din spatele frigiderului si noi crezand ca a murit unul dintre vecinii mai inaintati in varsta, canapea care a facut pleosnite si pana sa ne dam noi seama de acest lucru am crezut ca avem tantari - se intampla intr-o vara torida, alergat in pijama prin ploaie, in centrul Bucurestiului, dupa o saltea gonflabila luata de vant de pe balconul din dotare - noroc ca s-a oprit in fata clubului Office :))) )am hotarat ca e cazul sa ma mut singura intr-o garsoniera. Nu am apucat sa stau acolo foarte mult timp, caci am hotarat sa accept un contract in Bruxelles. Aici am stat cateva luni cu un cuplu intr-un apartament foarte frumos, fiecare dintre noi avand camera separata si un living superb. Apoi am stat peste 2 ani de zile intr-un apartament micut cu un dormitor, intr-o casa veche ("maison de maitre" ii spun ei) insa, fiind la demisol si avand gresie peste tot era foarte frig vara (iarna era cald, duduiau caloriferele de caldura :D) plus ca nu aveam suficienta lumina tot apartamentul fiind orientat spre nord. Am hotarat sa ma mut intr-un alt apartament, tot intr-o casa veche, insa la etajul 2 (si ultimul), cu soare si lumina din belsug insa niste vecini insuportabili. Casa fiind veche are o structura foarte subreda si se aude cel mai mic scartait si pas pe care il faci. Pana la urma au cedat ei si s-au mutat :D
    Acum ma aflu in tranzitie si in curand schimb iar si tara si apartamentul si statul singura cu convietuitul in 2 :) Am mari emotii pentru perioada de acomodare caci fiecare dintre noi simte nevoia de spatiu personal (ne uitam deja dupa viitorul loc pe care sa il putem numi "acasa"). De cand am luat aceasta decisie ne petrecem mult timp in magazine de mobila si de decoratiuni interioare si incercam sa ne imaginam cam cum am putea sa ne impunem fiecare stilul in viitoarea locuinta. O sa fie fun, fun, fun...
    Inca nu m-am hotarat sa imi achizitionez o casa a mea, faptul ca sunt ca un nomad nici nu ajuta (nomad in sensul bun al cuvantului ;-) )

    Cat despre tine si tinuta ta, eu o incadrez deja la stilul Zadin :)

    Gabi

    ReplyDelete
    Replies
    1. Incantata sa te cunosc mai bine si pe tine, Gabi. Iti multumesc pentru sinceritate si iti urez multa intelegere vis-a-vis de partener. E un test bun.

      Delete
  20. Mama nu muta mobila, dar curatenia generala de Paste si Craciun era pana la "temelie" de ziceai ca ne mutam in casa noua, totul vraiste, dar dupa munca titanica totul mirosea a proaspat, curat luna. Dupa ce s-a stins am dus cativa ani "aceasta traditie" (pentru a scoate covorul de sub sifonierul imens bagam bara de fier a fratelui meu pentru a-l ridica) mai mult din imboldul de a o simti alaturi sau ceilalti sa nu-i simta lipsa... anyway s-a ajuns sa ma si mut si am stat la socrii mei pe cand eram la facultate amandoi, inca necasatoriti. Dupa facultate el a plecat in Mangalia si eu cu cateva luni mai tarziu cand intre timp ne-am casatorit civil si apoi ca in filmele cu conservele atasate la masina - in cazul nostru, sotul era la destinatie si in masina era proaspata sotie cu motan, mobila, munti de cutii si un trandafir japonez - am inceput viata noastra in mod separat.
    Atunci am inceput sa mut lucrurile prin casa, sa le gasesc o pozitie mai buna si sa arate mai putin aglomerat in mica garsoniera. Lucrurile au mers ascendent si asa am ajuns sa revenim, nu ca o tinta, in orasul natal si sa avem propriul apartament care de anul trecut e in renovari drastice. Stiu care ne sunt posibilitatile, stiu care sunt probabilitatile si am rabdarea si speranta ca vom reusi.
    Spor la renovat.

    Imi place foarte mult tinuta ta boho-chic, bratara pe care am mai vazut-o la tine se potriveste foarte bine cu noile achizitii.
    Te pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. O alta poveste frumoasa si happy... Sa stii ca am ras in hohote la faza cu bara... Eu nu cred ca exista o natie mai inventiva ca romanii. Multa ambitie si perseverenta cu renovarea!

      Delete
  21. Un outfit superb, foarte natural si cool. I love it!

    ReplyDelete
  22. Noi nu suntem in renovari, sunt in constructii :). Eu am locuit cu parintii pana la 19 ani si apoi am locuit cu fratele meu intr-un ap cu 2 camere in Bucuresti, apartament care ii apartine un unchi ce detine mai multe in Bucuresti. Dupa studentie am ramas in acelasi ap. doar eu 2 ani si inca 4 ani dupa casatorie. Anul acesta am decis ca e cazul sa avem casa noastra asa ca am cumparat un teren in Bucuresti si ne-am apucat de construit o casa asa cum o visam noi, cu living mare (38 m, initial erau 50 dar parca era prea mare), 3 dormitoare, 3 bai, una apartinand dormitorului matrimonial, dressing imens, bucatarie si curte cat sa ne ajunga pentru relaxare. Speram sa o si terminam anul acesta si sa ne mutam, dar efeortul financiar e prea mare si o lasam pe anul viitor. La un moment dat cand am vazut cata bataie de cap este cu obtinerea de autorizatii, cu gasirea celui mai bun proiect, etc. imi venea sa cumpar un apartament si sa abandonez santierul :).
    Mult succes la renovari!

    ReplyDelete
  23. Eu m am tot mutat in ultimii ani pana ce am ajuns la noi acasa, asta fiind in februarie anul acesta dar pana aici drum lung. Am plecat la 20 de ani de acasa dar nu prea departe ci doar intr un alt cartier cu prietenul meu de atunci, stateam intr o mansard urata foc, unde vara ajungeam 40 si ceva de grade, mi a prins bine, nu m am ingrasat nici un gram :))...apoi pentru ca el pleca ptr vreo 6 luni la razboiul altora am zis sa ma mut si eu cu chirie la niste prieteni, a fost ok doar ca greutatea mea si asa mica a luat o si mai in jos pentru ca aveam un serviciu de la care ajungeam acasa in fiecare zi pe la orele 20 si fix atunci proprietara , prietena se apuca de facut mancare, eu nu mai aveam loc in bucatarie si adormeam flamanda sau imi facem maxim un sandwich si prin urmare am avut de suferit...dar a trecut si asta (47 kg nu I chiar rau :P) apoi a venit omul ne am mutat intr o garsoniera la demisol, unde vara era prea racoare, demisolul era in casele vechi de pe Ferdinand din Bucuresti, apoi mutat in Navodari, mare, soare romantic, pe naiba, stat cu chirie intr o casa cu soba cu lemne si intradevar suna idilic asta pana cand ajungi acasa la orele 20 trecute fix si in casa I ger....NU romantic, oribil....ma rog o data cu mine a inghetat si relatia care ulterior s a si destramat, duca se pe pustii nu mi mai trebuie.... m am intors acasa la ei unde a fost bine evident, mama m a pus la ingrasat, a zis ca arat groaznic si sa fac ceva, si am facut 5 kg plus ;;)...eh dupa altii doi ani am plecat iar de acasa de asta data la Constant unde sunt si acum cu actualul sot si ne este atat de bine...primii 4 ani I am stat intr un apartament la et.4 unde vara nu se putea supravietuii fara AC si unde primeam vizita socrilor, cumnatilor oricand aveau ei chef pentru aveau cheii, apartamentul fiind al socrilor si in sfarsit ajungem la luna februarie a acestui an cand ne am mutat in apartamentul nostrum la parter si unde doar noi doi avem cheie si doar daca avem chef deschidem usa si I al naibi de bine :)....acum evident ca suntem in renovari doar ce credeati..... avem un balcon de vreo 12 mp pe care vreau sa l transform intr o terasa frumoasa cu flori si mobilier din rattan unde sa mi beau cafeaua sau ceaiul sau sa mi citesc cartea favorita sau sa umblu aiurea pe net....
    Mari

    ReplyDelete
  24. Parca povestesti de mama mea:))
    Acum nu mai locuiesc cu ei,dar cand merg acasa,sigur gasesc frigiderul mutat(are o problema cu frigiderul),canapeaua in alta pozitie,tablourile pe alti pereti,si le muta ea singurica,e o barbata:)))
    Te pup

    ReplyDelete
  25. ooo, eu am multe de povestit! m-am tot mutat si pana la urma m-am ales cu 3 case :)...e greu sa am grija lor, dar nu pot renunta la niciuna, inca!

    ReplyDelete
  26. Ma bucur ca am in garderoba fiecare din piesele pe care le porti (similare, nu identice), asa ca o sa pot copia acest outfit in voie.. :D

    ReplyDelete