Saturday 12 April 2014

What goes around comes around

Last week I forgot my clutch in the park. I realized I had lost it at approximately 5 minutes after leaving the place and to be honest  I didn't feel panic at all. I had in my bag an iPhone and a Samsung and no other values. Maybe I knew on a certain level that I was going to get them back... And I was right!
I went back to the place I knew I had left the clutch and there was a woman who had found the bag. She was waiting for me to come back and return it. How cool is that?

Maybe, some of my readers who don't live in Romania, will think: so, what's the big deal? Well it seems that it's still a big deal here at us because the possibility to loose something and not get it back is much higher than getting it back.

This event made me realized that little by little things are changing in Romania too and I really want to encourage people to always return what doesn't belong to them, because nowhere on the face of the earth someone's sadness should be someone else's happiness.

One of the guiding principles of my life is what goes around comes around meaning that whatever you will offer to the others, that is what you will receive in return. I intend to keep this guiding principle as long as I live and I recommend you to do the same. ♥

Top :: miniPrix | Boyfriend jeans :: H&M

Vă spuneam zilele trecute pe Facebook că mi-am uitat plicul pe o bancă în parc, având în el două telefoane.
Mi-am dat seama de acest lucru la 5 minute după plecarea din acel loc, timp în care mă depărtasem destul de mult pentru că eram cu maşina. Din prima secundă când mi-am dat seama că nu le am, m-am resemnat cu gândul că nu o să le mai am niciodată şi nu am simţit vreo urmă de tristeţe sau de supărare. Nu pot să explic de ce... poate pentru că am ştiut că sunt nişte amărâte de obiecte pe care oricând o să le pot înlocui, poate pentru că am simţit că nu le-am pierdut...

Dacă aş fi fost într-o ţară occidentală aceasta ar fi fost reacţia normală, pentru că aş fi găsit obiectul "pierdut" exact în locul în care l-am lăsat. În România însă, reacţia cel mai frecvent întâlnită este de disperare, tristeţe, pentru că cel ce găseşte obiectul şi-l însuşeşte ca pe un bun personal, nedând doi bani că poate cineva va suferi în background.

Iată însă că România nu mai este ce a fost şi oamenii învaţă să nu se bucure de nefericirea altora.

M-am întors în locul unde ştiam că am uitat plicul şi am întâlnit-o pe doamna care îl găsise şi care acum zăbovea prin zonă în speranţa că cine îl pierduse se va întoarce. Am simţit nevoia, tot în stilul caracteristic românesc, să îi oferim o recompensă, însă doamna respectivă nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Prin urmare, dragă doamnă care ai făcut acest gest, te pot numi OM.

Toată întâmplarea aceasta mi-a amintit de o păţanie din luna de miere când eu şi cu soţul meu am găsit o cheie de Mercedes pe o bancă şi când am făcut tot posibilul să ne asigurăm că acea cheie ajunge în mâini bune. Îmi amintesc cât de uimiţi au fost italienii, că nişte români ar face un astfel de gest şi le-am explicat că nu e just să ne evalueze pe toţi în baza unor incidente în care au fost implicaţi nişte aşa-zişi conaţionali. Până la urmă orice pădure are uscăciuni, nu-i aşa?

Ca să concluzionez... mereu am tendinţa să mă întind la vorbă... niciodată în viaţa mea de adult nu mi-am însuşit ceea ce nu mi-a aparţinut, niciodată nu m-am bucurat de nefericirea altui om şi nici nu o să o fac vreodată, exact aşa cum am să vă rog să nu o faceţi nici voi. Ţineţi minte de la mine: what goes around, comes around sau zis într-un echivalent românesc... exact ceea ce oferiţi celor din jurul vostru, veţi primi înapoi. ♥

33 comments:

  1. Deci...tinuta asta iti vine atat de bine!!!!!

    Si mie mi s-a intamplat intr-o seara cand mergeam spre casa, la coltul unei biserici sa gasesc 1 mil pe jos, i-am ridicat, m-am uitat in jur daca vad pe cineva care ii cauta si am asteptat cateva minute poate revine cine i-a pierdut. Si a venit o doamna speriata, am intrebat-o daca a pierdut acei bani si era asa de fericita, m-a imbratisat, m-a pupat, a zis ca nici nu erau banii ei, erau imprumuti de la o sora...M-am bucurat ca i-am gasit eu si mi-am putut face asa o bucurie, prin prisma bucuriei femeii care a pierdut banii. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucură nespus că spui asta pentru că și mie îmi place la nebunie!!!

      Gestul tău este the best și sunt sigură că se va întoarce înzecit! Te pup!

      Delete
  2. Da, e bine ca mai sunt si oameni de genul! Eu mi-am uitat in toamna o bratara in cabina de proba de la Mango! Si tot la fel mi-am dat seama dupa 5min ca am uitat-o si m-am intors in speranta ca am sa o regasesc. Ei bine, ia-o de unde nu-i. Am ramas cu un gust usor amar. Probabil ca vazand-o mare si aurie s-au gandit ca poate este din aur :)))
    Imi plac mult blugii tai, vreau si eu o pereche de boyfriend jeans, dar gasesc numai rupti, si nu sunt pe gustul meu :D :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. La H&M au și simpli. Îmi pare rău să aud că nu ai reușit să recuperezi brățara.

      Delete
  3. Foarte frumos gestul si tinuta e de nota 10. Foarte frumoasa esti!!:)

    ReplyDelete
  4. Da, mai exista si OAMENI printre noi si asta inseamna ca nu suntem o cauza pierduta (noi, ca natie)! Frumos gest a facut doamna respectiva! Eu am gasit un telefon in Auchan si-am apelat un numar din agenda, salvat drept MAMA, si asa am aflat ca era telefonul unei domnisoare si-l uitase in cabina de proba. Am asteptat 2 ore, pana a venit mama ei si i l-am dat. Asa o multumire am simtit dupa acest gest!
    Revenind la tinuta ta, imi place, place, place!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bravo Andreea, ai făcut ceea ce trebuia!
      Mulțumeeesc!

      Delete
  5. Citisem intamplarea pe facebook dar am recitit-o cu drag si aici. un mare OM acea doamna :)
    In urma cu cativa ani buni, eram inca in orasul natal, eleva la liceu si ma plimbam pe o strada de cartie cu o prietena. In fata mea o fata de varsta noastra (sa fi avut vreo 17 pe atunci) isi cauta banii pusi in buzunarul din spate al blugilor. Si-a scos o parte din suma iar o bacnota de 100 ron cazuse pe jos.
    Pe fata eu am recunoscut-o, era fata primarului. Pentru mine n-a contat cine este ea sau faptul ca in acea perioada rar mi se intampla sa am cu mine sume de genul. Am luat banii, m-am apropiat de ea si i i-am inapoiat.
    Am povestit ulterior intamplarea unor colegi si reactiile au fost impartite. Eu insa nu consider ca intr-o asemenea situatie ai mai multe variante.
    Nu ai. E doar una, nu iti insusesti ce nu iti apartine.
    Cat despre outfit-ul propus, nu pot sa spun decat ca este pe placul meu :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bravo, Andreea, așa să faci mereu! Mulțumesc!

      Delete
  6. Super iti sta asa imbracata, Lucia!
    Ma bucur ca ti-ai recuperat plicul, destul de rar persoane oneste, in ziua de azi!

    www.piecesofsoul.com

    ReplyDelete
  7. Oh,Doamne...te poti numi o norocoasa!

    ReplyDelete
  8. Bravo doamnei respective, e foarte usor sa te lasi prada tentatiilor!

    ReplyDelete
  9. Dai un indemn foarte bun si de urmat si sincer sper sa se schimbe ceva, in tara asta, vreodata!
    Sotul meu si-a pierdut telefonul mobil acum cateva luni, iar eu m-am simtit oribil pentru ca s-a intamplat cand eu eram la coafor iar el avea grija de micuta noastra ...pur si simplu i-a cazut din buzunar cand a urcat in masina si nu si-a dat seama. Ne-am intors la "locul faptei" la vreo 10 minute dupa, si am tot sperat ca vom gasi telefonul ...sau ca va iesi un bun samaritean sa ne intrebe ce am pierdut...nu s-a intamplat asta. Telefonul era unul vechi si depasit, cu acumulatorul stand sa se desprinda in orice moment...in plus, blocat si parolat. Asadar, nu i-a folosit la mare lucru celui care l-a gasit...bineinteles ca valoarea sa consta in cartela pe care salvasem anumite chestii...in fine Traim in Romania si ne bucuram cum putem...uneori si din nefericirea altora.
    Mi se pare mie sau chiar ai mai dat jos niste kg?! incepi sa iti atingi tintele, Lucia :-*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi pare rău să aud că în cazul vostru nu s-a găsit un OM. Dar fii sigură că Dumnezeu va avea grijă să vă întoarcă înzecit pierderea.
      Mă bucură observația ta cu privire la kilograme. Da, sunt mult mai mulțumită zilele aceastea atât cu privire la tonus cât și cu privire la kilograme. Am dat jos 5 kilograme și mai vreau să dau maxim 2. Nu am renunțat foarte mult la mâncare, dar m-am apucat serios de CARDIO. 10 kilometri la 2 zile.

      Delete
    2. Bravo, Lucia!!!! :-* SARBATORI CU SANATATE SI BUCURIE, DRAGA MEA! Paste fericit!!!

      Delete
  10. Cat de tare! ma bucur sa aud povesti frumoase despre romani, inca sunt oameni cu inima buna la noi in tara! Tot respectul pentru doamna din parc ;)


    Te pup!



    <a href="http://www.fashionspot.ro”>FashionSpot</a>

    ReplyDelete
  11. Uite inca un motiv pentru care noi doua rezonam atat de bine: multe dintre ideile dupa care ne ghidam in viata coincid! :)
    Apoi, am si eu tendinta de a ma intinde la vorba..:))

    Inca de cand am citit postarea ta de pe Fb am vrut sa-ti povestesc doua intamplari de care mi-ai amintit.
    ***Sunt multi ani de-atunci. Mi-am uitat pe o bancuta, in curtea Inspectoratului Scolar, geanta in care aveam circa 7 milioane lei - foaaarte multi bani, banii pentru achitarea unei excursii cu elevii! Am revenit dupa circa o ora, disperata de-a dreptul. Portarul, om cinstit, o gasise si o dusese la secretariat. Ar fi putut s-o faca disparuta! Multa recunostinta si respect pentru acel OM!
    *** Recent...Alex, sotul meu, a mers la Posta, ascultandu-mi rugamintea de a ridica un colet. A constatat acasa ca a primit rest 100 de lei, in loc de 10 lei. Nici n-am stat pe ganduri, functionara respectiva ar fi platit la salariu suma aceea. S-a intors imediat si i-a explicat ce se intamplase. I-a multumit cu lacrimi in ochi!

    E-asa de cool tinuta ta, pana la ultimul detaliu!!! Arati minunat, draga mea Lucia! Imi place mult zborul de final... :)

    Te pup si te imbratisez, Om frumos!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
    Replies
    1. Relatările tale demonstrază încă o dată că atunci când dai, fără îndoială vei primi înapoi.
      Soțul tău a făcut exact ceea ce trebuia și nu aveam nici cea mai mică îndoială cu privire la felul său de a fi.

      Mulțumesc pentru toate aprecierile, Felicia. Ești o super lady.

      Delete
  12. Sa stii ca ai multa dreptate in tot ceea ce spui. Eu una am plecat din tara acum ceva ani si de atunci vad lucrurile din doua perspective in acelasi timp. Si pot spune cu certitudine ca nu suntem asa de rai cat se spune despre noi. Avem, poate, marele defect ca suntem uneori rai unii cu altii, dar pana la urma si asta este uman....Cand voi avea 80 de ani, voi cunoaste probabil doua culturi extrem de bine...La nivelul la care o stiu pe cea austriaca acum, pot insa spune ca nu sunt deloc mai buni decat noi. Sunt egoisti si limitati din multe puncte de vedere. Au insa ceva ce noi nu avem - limite (daca nu vor, nu fac). Au legi bine stabilite de care se tem. De aici vine ordinea. Daca ii amplasezi insa pe teritoriul Romaniei...posibil sa se adapteze extrem de usor obiceiurilor noastre. Eu sunt mandra de faptul ca sunt romanca. Copilul meu este pe jumatate romanca si ea si ii inspir zilnic aceeasi mandrie. Nu am de gand niciodata, sa ii permit cumva sa faca din originea mea un stigmat. Am avut si supriza extraordinara de a vedea in tara mea oameni care, chiar daca financiar sunt (din pacate) sub puterile noastre, s-au purtat foarte frumos si cu mine si cu sotul meu. Si ma uit la romance ca nu au banii occidentalelor, dar sunt ingrijite, merg cu capul sus. In concluzie (dupa aceasta intreaga polologhie) nu ma mira deloc ca doamna respectiva te-a ajutat si tot respectul pentru poporul meu! Sa ne ajute Dumnezeu sa ne fie si noua acasa mult mai bine decat ne e acum!

    P.S. Imi iau si eu o bluza alba cat de curand. Ciudat ca nu am deja una in dulap :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucură să citesc astfel de opinii, Irina, și sinceră să fiu te admir pentru curajul de a te adapta într-o țară străină. Austria este o țară frumoasă din multe puncte de vedere și sunt sigură că, deși așa cum ai spus și tu uneori originea noastră poate fi un stigmat, mulți dintre noi nu avem absolut niciun minus, la niciun capitol, față de orice cetățean autriac, olandez, francez, etc.
      Nici eu nu exclud varianta de a-mi înfige rădăcinile pe un tărâm neromânesc dacă viața mă va împinge să fac acest lucru. Momentan, poate și datorită domeniului în care activez, mi-e bine în România din punct de vedere financiar. Singurul lucru care-mi diplace cu adevărat este senzația că aici uneori sursele de stres sunt mai multe, deși ele ar fi ușor remediabile, dacă oamenii care ne conduc ar face legea mai aplicabilă și dacă am învăța să ne respectăm unii pe alții mai mult.

      P.S. Apreciez opiniile tale mereu argumentate!

      Delete
  13. Multumesc pentru raspuns! Aprecierea este, sa stii, reciproca :). Ma bucura din ce in ce mai mult faptul ca am cu cine vorbi. Si ma face si din ce in ce mai mandra.
    Si da, din nefericire, noi romanii suntem rodati la maxim. Si nu avem politica sociala, nu avem grija de propria sanatate...este dureros. Atat de dureros, incat atunci cand am intrat prima oara intr-un spital (de mana a doua) de aici m-am zgariat pe ochi :))) Este imposibil si este inuman ce se intampla cu noi!
    Dar eu cred in legea compensatiei si la un moment dat vom primi si noi ce meritam.

    In fine, sa nu ne mai amaram ca nu are rost. Sa ne bucuram de primavara si de Iepuras in curand! :)

    ReplyDelete
  14. Gestul doamnei a fost corecta, pacat ca multi nu inteleg ca returnarea obiectelor care nu iti apartin este un lucru uman!
    Cat despre tinuta, ti se potriveste ca o manusa! Iubesc ultima fotografie, esti plina de energie!

    ReplyDelete
  15. Mi-ar fi placut sa intalnesc asa oameni acum 3 saptamani cand mi-am pierdut telefonul intr-un loc public si aglomerat (aeroport)...dar ma bucur sa aud ca omenia exista si inca este "la moda" :)

    Foarte faini jeansii, si contrastul cu bluza delicata si fluida este minunat!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi pare rău să citesc despre experienţa aceasta nefericită. Nu pot decât să-ţi doresc ca această pierdere să ţi se întoarcă înzecit ca şi câştig.
      Mulţumesc pentru vizită.

      Delete
    2. Multumesc frumos pentru gandurile bune!
      Din pacate, nu pierderea telefonului in sine este problema cea mare, ci pierderea informatiilor ce le continea, unele dintre ele ce nu vor mai putea fi recuperate...dar noi sa fin sanatosi, si la trup si la spirit ;)

      Delete
  16. Este o tinuta cre imi place la nebunie!! Ador blugii boyfriend type oipincutele alese si bluza se imbina perfect. Chiar ca m-ai socat cu intamplarea ta! Mai se pare totusi ca Romania nu este chaiar asa rea ca tara...Poate exageram si noi...stiu si eu. Oricum super originala raectia ta cat si reactia doamnei! :)

    ReplyDelete
  17. Cat de frumoase sunt bluza si sandalele, oricum toata tinuta te prinde de minune!
    Ma bucur sa aud ca mai exista si persoane care fac bine... care fac fapte bune si ii bucura pe ceilalti... nu mi s-a intamplat sa pierd ceva pretios, din cate imi amintesc, dar nici n-am gasit ceva pierdut... cu siguranta insa, daca as gasi un lucru pierdut, as face tot posibilul sa-l inapoiez... asta depinde de educatia si bunul simt al fiecaruia si sper ca lumea sa devina mai buna si mai atenta cu cei din jur :)

    ReplyDelete
  18. Frumoasă ținuta ta ! Piesa mea favorită este bluzița diafană, delicată și, fără îndoială, feminină. Îmi doresc să achiziționez mai multe similare.

    Ai grijă de tine și nu uita că, deși mulți oameni și-au pierdut acel ceva care îi făcea ființe cu rațiune, există mulți pe care să ne putem baza. ^^

    Cu drag,
    Larisa Duță.

    ReplyDelete