Tuesday 29 October 2013

If you can't change the world change yourself!

În genere sunt o persoană optimistă şi sunt foarte puţine lucruri care au reuşit, de-a lungul existenţei mele de până acum, să mă doboare cu adevărat. Îmi place să cred... chiar şi atunci când sunt la pământ, că mai găsesc resurse care să mă ajute să mă pun la adăpost şi să supravieţuiesc.

Cu toate acestea, am senzaţia în ultima perioadă, că primesc zilnic un extemporal la rezistenţă psihică, răbdare, perseverenţă, încredere, optimism. Aş îndrăzni să spun că azi am primit de-a dreptul o teză, prin urmare marţea a devenit oficial ziua din săptămână pe care aş vrea să o scot din calendarul meu.

Nu aş vrea să rămână cineva, care citeşte ceea ce scriu, cu ideea că mă plâng. Nu, în niciun caz, blogul este pentru mine o modalitate de eliberare şi am să apelez la el oridecâteori voi simţi nevoia să mă mărturisesc. În plus... este sfârşitul zilei, sunt încă în viaţă, iar mâine dimineaţă e un nou început... când am să fiu din nou fresh, ca o panseluţă.

Vă doresc o viaţă uşoară şi ca de obicei mă voi bucura să vă citesc opinia.
Geacă :: via miniPrix (veche) | Pulover :: Pimkie via Kurtmann | Jeans :: ASOS
Geantă :: Crop | Ghete :: via miniPrix (vechi, dar similare aici şi aici)

Tuesday 22 October 2013

Things need to be told...

În viaţă, trecem prin experienţe, despre care rămânem cu impresia că parcă au rămas nerezolvate...
Timpul le "rezolvă" cumva... în sensul că ne ajută să le depozităm undeva printr-un sertar al minţii pe care îl închidem cu cheia, însă... cheia ne rămâne permanent ataşată la breloc... if you know what I mean...

Cum tratează fiecare din noi aceste situaţii, aşa-zis nerezolvate, depinde de la caz la caz şi de-a lungul timpului chiar am realizat că unele lucruri chiar e mai bine aşa... să rămână nerezolvate...
Cu toate acestea chiar cred că este foarte important să nu ne mințim totuși. DEMONII RĂMÂN DEMONI şi mai devreme sau mai târziu vor avea tendinţa să se întoarcă împotriva noastră.

Da ştiu... sunt enigmatică... but I have a point and my point is... experienţele care au rezolvare trebuie rezolvate. Sertarul trebuie golit pentru a putea fi folosit ca depozitar pentru alte experienţe frumoase.
În această ordine de idei... vă încurajez să aveţi COJONES (cea mai bună traducere pe care o puteam găsi), SĂ SPUNEŢI LUCRURILOR PE NUME în direcţia rezolvării lor căci... apropo-urile nu rezolvă nimic, iar supoziţiile, de cele mai multe ori eronate, vă vor adânci în abisul lor și VĂ VOR CONSUMA până la ultima răsuflare...

Disclaimer: sfaturile mele nu trebuie luate cu titlu definitoriu şi nu voi accepta să fiu trasă la răspundere pentru consecinţele aplicării acestora în viaţa nimănui. Cu toate acestea ele (sfaturile) descriu best practice-ul existenţei mele, pe care aş îndrăzni să-l cataloghez... cel puţin complicat, dacă nu chiar păţit. Am zis!
Aştept cu nerăbdare inputul vostru...


Leather jacket :: Guide Series via miniPrix | Sweater :: Stradivarius via Kurtmann | Jeans :: ASOS | Shoes :: ASOS
Statement necklace :: via miniPrix | Clutch :: Local Store | Sunglasses :: via miniPrix

Saturday 19 October 2013

What people do in Paris...

Mă străduiesc de ceva timp să vă mai scriu despre Paris. Au fost atâtea lucruri care mi-au plăcut și am făcut atât de mult fotografii încât ar fi o pierdere dacă nu le-aș împărtăși și cu voi.

Știu că pentru prietenii care mă urmăresc cu fidelitate s-ar putea să spun ceva plictisitor, dar mi-aș dori să repet, pentru aceia care mă urmăresc de mai puțin timp, că în august am avut șansa să petrec 6 zile de vis, la Paris... acesta fiind un cadou în avans cu ocazia aniversării de 30 de ani. THE BIG 30!!!

Imaginile atașate sunt doar câteva din activitățile cu care se delectează parizienii respectiv turiștii. Să-mi spuneți dacă vă plac.

Dacă credeți că este imposibil să ajungeți vreodată la Paris vă spun: Mai gândiți-vă!
Turați motorul ambiției la maximum și o să vedeți că orice este posibil atât timp cât vă doriți și munciți în direcția respectivă...
Dacă... JE... fata simplă cu minte complicată am ajuns la Paris, atunci... ANYONE CAN (oricine poate)!

All our dreams can come true, if we have the courage to pursue them. - Walt Disney

Check out, if you like, my other posts from Paris, I'm sure you won't regret it: Vacation to Paris - planning, documentation, transportation, accommodation and first impression, Parisian style in a Romanian interpretation, A 12 hours walk in Paris, Things that caught my attention while being in Paris..., The day I met Ana..., The day I meet Ana... (part II).

Tuesday 15 October 2013

The victory tastes bitter

Fiecare din noi ducem în viața de zi cu zi fel și fel de lupte. Pe unele le câștigăm, pe unele le pierdem și asociem adesea ideea de victorie cu ceva dulce, iar ideea de înfrângere cu ceva amar.
Vi s-a întâmplat însă, vreodată, ca gustul victoriei să fie amar? Să câștigați ceva, dar de fapt să vă simțiți un pierzător?
Cam asta-i senzația cu care mă confrunt eu zilele acestea... și mi-ar plăcea nespus să știu dacă și voi ați fost într-o astfel de situație și cum v-ați simțit?

“Anyone can deal with victory. Only the mighty can bear defeat.” ― Adolf Hitler

Sweater :: Pimkie via Kurtmann (acum şi via miniPrix) | Jeans :: Cache Cache via miniPrix
Boots :: via miniPrix | Bag :: Cropp | Sunglasses :: New Yorker

Friday 11 October 2013

What is love?

He’s not perfect. You aren’t either, and the two of you will never be perfect. But if he can make you laugh at least once, causes you to think twice, and if he admits to being human and making mistakes, hold onto him and give him the most you can. He isn’t going to quote poetry, he’s not thinking about you every moment, but he will give you a part of him that he knows you could break. Don’t hurt him, don’t change him, and don’t expect for more than he can give. Don’t analyze. Smile when he makes you happy, yell when he makes you mad, and miss him when he’s not there. Love hard when there is love to be had. Because perfect guys don’t exist, but there’s always one guy that is perfect for you. Bob Marley
Top :: Etic | Trousers :: Pimkie via Kurtmann | Jacket :: Guide Series via miniPrix 
Shoes :: via miniPrix | Clutch :: Local Store

Friday 4 October 2013

A lesson about life

Mi-am dat seama că lumea este cu susul în jos. Sau că poate lumea e normală, dar eu sunt cu susul în jos şi de aceea o văd anapoda.

Ceea ce mie mi se pare normal, cinstit şi de bun simţ pentru alţii este considerată sfidare şi obţinerea de interese în beneficiul propriu. De ce ne pierdem viziunea asupra a ceea ce înseamnă cinste şi corectitudine? De ce devine un default să oferim mai mult decât ni se poate oferi? De ce uită omul cât bine i-ai făcut şi atunci când vii şi-ţi ceri rezultatele investiţiei primeşte această solicitare ca o lovitură în moalele capului şi deodată are un lapsus cu privire la tot ceea ce ai făcut bun pentru el în ultimele 12 luni... şi de fapt în tot timpul... şi citeşti pe faţa şi în ochii lui un dispreţ nemărginit şi o atitudine care îţi spune că dacă ar putea şi nu are avea fel şi fel de constrângeri colaterale ar renunţa la tine ca la o măsea stricată... doar pentru că ai TUPEUL să-ţi aperi DREPTUL.

Vă ofer un sfat... să nu vă vindeţi niciodată pe degeaba, fiţi conştienţi de capacitatea pe care o aveţi şi nu faceţi compromisuri. Luptaţi-vă pentru convingerile şi principiile voastre şi nu lăsaţi pe nimeni să vă convingă de altceva. Argumentaţi-vă poziţia şi susţineţi-vă cauza până la sfârşit. Căci chiar dacă ajungeţi la sfârşit veţi rămâne în amintirea tuturor ca un OM integru şi nu ca un DICTATOR al cărui interes primează pentru că e al său şi nu-i al tău.

Azi am câştigat o luptă şi nu am nici cea mai mică clintire când mă privesc în oglindă...
Mi-e teamă însă că voi pierde războiul...

Până una alta, INSIST... 
Be the change you want to see in the world. Mahatma Ghandi

Leather Jacket :: Guide Series via miniPrix | T-shirt :: ZARA via miniPrix | Jeans :: via miniPrix (old) 
Leather boots :: via miniPrix  | Sunglasses :: via miniPrix | Bag :: Reserved

Tuesday 1 October 2013

A statement about airplaines

Am primit zilele acestea mai multe mesaje care m-au lăsat fără cuvinte. Nu aveam idee că sunt atâţia cititori care mă urmăresc din umbră.
Aceste mesaje înseamnă foarte mult pentru mine, amintindu-mi încă o dată cât de multe poate face o vorbă bună spusă la momentul potrivit. Acest lucru nu e valabil doar în cazul de faţă şi, fără a vrea să ţin vreo lecţie de viaţă, căci de fapt îmi spun şi mie acest lucru permanent, haideţi să ne exprimăm mai des sentimentele. Sunt sigură că vom genera numai lucruri pozitive.

Am promis în postarea anterioară că o să vă vorbesc despre experienţele mele cu avionul.
Am călătorit de câteva ori cu avionul atât cu companii low cost cât şi cu companii de linie. Am văzut aeroporturile din Cipru, Grecia (Atena), Ungaria (Budapesta), Italia (Pescara), Franţa (Paris), Germania (Munchen şi Frankfurt), Malta. Sunt convinsă că pentru unii cititori (mai plimbaţi) voi fi un motiv de zâmbet, dar pentru alţi cititori (mai puţin plimbaţi) voi fi o sursă de informare.

În niciunul din zboruri nu am avut vreo experienţă negativă în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai "urâtă" experienţă am avut-o la un zbor Atena-Bucureşti când am avut parte de foooarte multe turbulenţe şi când am spus Tatăl nostru în gând de câteva zeci de ori, dar în rest nothing out of the ordinary.

Nu ştiu dacă şi voi aţi simţit acest lucru, dar lucru care-mi displace cel mai des la călătoriile cu avionul este frigul. În permanenţă mi-e frig şi am cunoştinţe, care mi-au împărtăşit aceeaşi senzaţie. Am observat că pe timp de vară senzaţia nu este atât de puternică, dar toamna senzaţia se acutizează.
Mi-am contracarat această senzaţie de câteva ori comandând vin la momentul servirii băuturilor.
La zborurile cu Lufthansa recomand combinaţia vin roşu cu sprite. Mie personal îmi place foarte mult şi deşi nu înseamnă mult cantitativ, ajută şi creierul să înfrunte mai bine zborul... if you know what I mean...

O altă chestiune care-mi displace este că din prima secundă când avionul se pune în mişcare, deşi stau jos, mă ia ameţeala. Senzaţia dispare la ceva timp după decolare.

Cunosc persoane care nici nu apucă decolarea şi deja dorm în scaunul de avion (fie vorba între noi, e chiar soţul meu). Eu, oricât m-aş strădui, nu găsesc nici poziţia, nici liniştea necesară pentru a putea dormi. Mai mult decât atât, găsesc zgomotul din avion de-a dreptul infernal şi dacă se combină şi cu câteva pocniri de timpan e cu totul senzaţional. Nu am găsit niciun avion care să aibă scaunele suficient de confortabile pentru a-mi facilita somnul.

O altă chestiune care-mi displace este spaţiul pentru picioare, eu fiind înaltă. Prefer să stau pe scaunul de lângă culoar pentru a putea să-mi destind picioarele din când în când. Pe de altă parte mă plictisesc mai repede, pentru că nu văd pe geam. Am încercat să citesc cărţi în avion, am citit reviste, m-am jucat pe telefon, orice aş face nu pot face mai mult decât câteva minute, după care fie mă deranjează zgomotul, fie poziţia, fie urechile.

Cred că singurul aspect care-mi place în avioane este rutina de servit masa şi băuturile. În genere am avut experienţe pozitive legate de mâncare, a nu se înţelege că mi-a plăcut la nebunie, nu... în niciun caz, dar în cele mai multe cazuri a fost comestibilă.

Aş vrea să vă mai povestesc despre decolare şi aterizare.
Dacă veţi călători pentru prima oară cu avionul sunt sigură că decolarea vă va impresiona cel mai mult. Este foarte tare senzaţia pe care o ai atunci când datorită vitezei impresionante eşti presat în scaunul de avion până la momentul efectiv al părăsirii pistei.
Aterizarea este şi ea un fenomen şi am văzut că este un barometru al abilităţilor pilotului. Sunt aterizări line, dar sunt şi aterizări când ai senzaţia că eşti trântit cu fundul de pământ.

În încheiere aş vrea să vă mai spun, acelora care nu ştiţi, că tehnologia modernă permite tuturor celor care au rezervări la avion să îşi poată alege, cu 24 de ore înainte de decolare, locul din avion unde vrea să stea. La Tarom poţi alege să stai pe orice scaun, la KLM de exemplu nu poţi alege decât de undeva de la jumătatea avionului către coadă. Acest lucru este util mai ales acelor persoane care găsesc anumite locuri mai confortabile. Eu am stat în primul rând de scaune, în ultimul rând de scaune, am stat pe aripă, am stat între aripă şi coadă, am stat la culoar, am stat şi la geam... oriunde am stat am avut aceeaşi impresie de zgomot infernal şi de disconfort.

Disclaimer: Toate cele scrise în acestă postare sunt păreri personale pe care nu aş vrea să le luaţi cu titlu definitoriu. Urcaţi-vă cu optimism în avion, cu gândul că veţi avea cea mai tare experienţă posibilă.

Dată viitoare vă scriu şi despre vestimentaţia pasagerilor avionului. Am văzut nişte domniţe cu toc de 10cm despre care ţin neapărat să vă povestesc.

P.S. Ştiu că am făcut o postare epopeică şi nu mă supăr dacă nu o citiţi integral, probabil că aveţi lucruri mai interesante de făcut. :D