Tuesday 1 October 2013

A statement about airplaines

Am primit zilele acestea mai multe mesaje care m-au lăsat fără cuvinte. Nu aveam idee că sunt atâţia cititori care mă urmăresc din umbră.
Aceste mesaje înseamnă foarte mult pentru mine, amintindu-mi încă o dată cât de multe poate face o vorbă bună spusă la momentul potrivit. Acest lucru nu e valabil doar în cazul de faţă şi, fără a vrea să ţin vreo lecţie de viaţă, căci de fapt îmi spun şi mie acest lucru permanent, haideţi să ne exprimăm mai des sentimentele. Sunt sigură că vom genera numai lucruri pozitive.

Am promis în postarea anterioară că o să vă vorbesc despre experienţele mele cu avionul.
Am călătorit de câteva ori cu avionul atât cu companii low cost cât şi cu companii de linie. Am văzut aeroporturile din Cipru, Grecia (Atena), Ungaria (Budapesta), Italia (Pescara), Franţa (Paris), Germania (Munchen şi Frankfurt), Malta. Sunt convinsă că pentru unii cititori (mai plimbaţi) voi fi un motiv de zâmbet, dar pentru alţi cititori (mai puţin plimbaţi) voi fi o sursă de informare.

În niciunul din zboruri nu am avut vreo experienţă negativă în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai "urâtă" experienţă am avut-o la un zbor Atena-Bucureşti când am avut parte de foooarte multe turbulenţe şi când am spus Tatăl nostru în gând de câteva zeci de ori, dar în rest nothing out of the ordinary.

Nu ştiu dacă şi voi aţi simţit acest lucru, dar lucru care-mi displace cel mai des la călătoriile cu avionul este frigul. În permanenţă mi-e frig şi am cunoştinţe, care mi-au împărtăşit aceeaşi senzaţie. Am observat că pe timp de vară senzaţia nu este atât de puternică, dar toamna senzaţia se acutizează.
Mi-am contracarat această senzaţie de câteva ori comandând vin la momentul servirii băuturilor.
La zborurile cu Lufthansa recomand combinaţia vin roşu cu sprite. Mie personal îmi place foarte mult şi deşi nu înseamnă mult cantitativ, ajută şi creierul să înfrunte mai bine zborul... if you know what I mean...

O altă chestiune care-mi displace este că din prima secundă când avionul se pune în mişcare, deşi stau jos, mă ia ameţeala. Senzaţia dispare la ceva timp după decolare.

Cunosc persoane care nici nu apucă decolarea şi deja dorm în scaunul de avion (fie vorba între noi, e chiar soţul meu). Eu, oricât m-aş strădui, nu găsesc nici poziţia, nici liniştea necesară pentru a putea dormi. Mai mult decât atât, găsesc zgomotul din avion de-a dreptul infernal şi dacă se combină şi cu câteva pocniri de timpan e cu totul senzaţional. Nu am găsit niciun avion care să aibă scaunele suficient de confortabile pentru a-mi facilita somnul.

O altă chestiune care-mi displace este spaţiul pentru picioare, eu fiind înaltă. Prefer să stau pe scaunul de lângă culoar pentru a putea să-mi destind picioarele din când în când. Pe de altă parte mă plictisesc mai repede, pentru că nu văd pe geam. Am încercat să citesc cărţi în avion, am citit reviste, m-am jucat pe telefon, orice aş face nu pot face mai mult decât câteva minute, după care fie mă deranjează zgomotul, fie poziţia, fie urechile.

Cred că singurul aspect care-mi place în avioane este rutina de servit masa şi băuturile. În genere am avut experienţe pozitive legate de mâncare, a nu se înţelege că mi-a plăcut la nebunie, nu... în niciun caz, dar în cele mai multe cazuri a fost comestibilă.

Aş vrea să vă mai povestesc despre decolare şi aterizare.
Dacă veţi călători pentru prima oară cu avionul sunt sigură că decolarea vă va impresiona cel mai mult. Este foarte tare senzaţia pe care o ai atunci când datorită vitezei impresionante eşti presat în scaunul de avion până la momentul efectiv al părăsirii pistei.
Aterizarea este şi ea un fenomen şi am văzut că este un barometru al abilităţilor pilotului. Sunt aterizări line, dar sunt şi aterizări când ai senzaţia că eşti trântit cu fundul de pământ.

În încheiere aş vrea să vă mai spun, acelora care nu ştiţi, că tehnologia modernă permite tuturor celor care au rezervări la avion să îşi poată alege, cu 24 de ore înainte de decolare, locul din avion unde vrea să stea. La Tarom poţi alege să stai pe orice scaun, la KLM de exemplu nu poţi alege decât de undeva de la jumătatea avionului către coadă. Acest lucru este util mai ales acelor persoane care găsesc anumite locuri mai confortabile. Eu am stat în primul rând de scaune, în ultimul rând de scaune, am stat pe aripă, am stat între aripă şi coadă, am stat la culoar, am stat şi la geam... oriunde am stat am avut aceeaşi impresie de zgomot infernal şi de disconfort.

Disclaimer: Toate cele scrise în acestă postare sunt păreri personale pe care nu aş vrea să le luaţi cu titlu definitoriu. Urcaţi-vă cu optimism în avion, cu gândul că veţi avea cea mai tare experienţă posibilă.

Dată viitoare vă scriu şi despre vestimentaţia pasagerilor avionului. Am văzut nişte domniţe cu toc de 10cm despre care ţin neapărat să vă povestesc.

P.S. Ştiu că am făcut o postare epopeică şi nu mă supăr dacă nu o citiţi integral, probabil că aveţi lucruri mai interesante de făcut. :D















24 comments:

  1. Eu nu am calatorit cu avionul decat de 2 ori pana acum : Stuttgard si Londra. Asa ca nu prea stiu ce sa.spun. Ideea e ca eu m-am simtit tare bine....imi aduc aminte la prima data am adormit pe la jumatatea calatoriei iar a doua oara am avut o senzatie tare faina....comparam norii cu bucati imense de vata :))) iar treaba asta ma calma si amuza teribil.Si NU,nu bausem nimic :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. E bine că experienţele tale au fost pozitive şi îţi urez aşa să rămână.

      Delete
  2. În primul rand pozele sunt foarte frumoase. In al doilea rând si eu sufăr rău de tot de frig in avion. Eu mă îmbrac tot timpul bine si am grijă ce-mi pun in picioare.
    Călătoresc destul de des cu avionul. ... aproape lunar. Cu diverse companii. ..de la low cost de gen Ryan air, Wizz sau blue air până la zboruri intercontinentale ca de exemplu Qatar airways. Nu îmi este frică de avion, dacă destinul îmi este sa mor așa, asta e....
    Cele mai ok până acum, ma refer aici ca și servicii, calitate, spațiu, mancare si băuturi, au fost zborurile intercontinentale cu Qatar, Condor și Airberlin.
    Cel mai nasol aeroport a fost in Doha pt ca afară erau 40ºc și in aeroport 15ºC. :(
    cel mai "tremurat"zbor a fost cu lufthansa de la Muenchen la Frankfurt....
    Cam atât :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mă bucur să citesc şi păreri atât de documentate. Tu chiar ai ce povesti!

      Delete
  3. Nu am călătorit la fel de mult cu avionul, însă de fiecare data când am facut-o, decolarea si aterizarea mi se păreau cele mai grele, imi spuneam Tatăl nostru in gând de fiecare data, crezând ca urmează sa se prabuseasca. In timpul călătoriei, in schimb, mă plictisesc maxim...de dormit nu vreau sa dorm, prefer sa fiu treaza si sa nu fiu luata pe "nepregătite"...inaltimea este de fiecare data o provocare destul de mare pentru mine!
    Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci prcatic avem experienţe similare...

      Delete
  4. Hahaaaaa! Cu Lufthansa am calatorit si eu cu sotul meu spre Barcelona cu escala in Praga. Si dap, red wine pls a fost cam tot ce am auzit eu de la sotul meu pe parcursul zborului. El are fobie de avioane si asta e si pp motiv ptr care nu calatorim prea mult...iar cu masina este atat de obositor...mie imi place f mult ...ma uit sla nori ca un copil retardat :-) nu am emotii nici la decolari , nici la sosiri! Ce- i drept am avut si noi parte de turbulenete deasupra Marii Mediterane si ...ma gandeam ..nu s epoate sa fiu eu atat de ghinionista! :-)) accidentele de avioane sunt cele mai rare in comparatie cu celelalte mijloace de transport, nu- i asa!? :-) faina postarea...cred ca toata lumea traiste altfel acele momente si einteresant sa le aflam! Insa neaparat asteptam detalii despre dna cu 10 cm:-))

    ReplyDelete
  5. Lucia, ai descris in mare parte sentimentele care ma incearca pe mine la calatoria cu avionul. Eu nu pot sa respir cand ecolam si nu ma linistesc (cat de cat) decat dupa ce beau sticluta de vin rosu. Dar stau ata e incordata, incat ma dor toate cele cand se termina zborul. Aterizarea imi place cel mai mult pentru ca stiu ca urmeaza sa simt pamantul sub picioare!

    ReplyDelete
  6. Cu totul de acord, in ceea ce priveste frigul in avion, dar asta se poate aranja, cu haine. La mine conteaza insa mult de tot spatiul intre scaune, care la unele companii(am avut deocamdata doar zboruri continentale) este extrem de mic( Andy a stat tare inghesuit la Iberia, EasyJet cam la fel), dar la oboseala noi dormim oricum!
    Cea mai placuta experienta a fost cu AirFrance, cand ne-am intors in August din Paris.Avionul mic, personalul tare politicos si spatiu berechet!
    ps: Ma pun pe picioare! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Te aşteptăm şi îţi oferim ajutorul.

      Delete
  7. Mie personal imi place sa zbor cu avionul, am fost de vreo cateva ori si o singura data am patit-o urat de tot, dar nu din cauza turbulentelor ci din cauza calatorilor. Care ghici ce? Erau toti rromi repatriati din Franta. Eu am platit 1000 de lei pentru un drum dus intors Timisoara Bucuresti, in schimb ei au calatorit pe gratis. Am vazut de toate in acel avion si am auzit de toate, dar cea mai tare a fost o doamna de etnie care si-a scos pur si simplu sanii si a inceput sa-si hraneasca copilul. Fara nici cea mai mica jena. Iar eu in spate am avut niste copii de aceeasi etnie care cat a durat zborul o ora intruna au lovit cu picioarele in scaunele din fata. le-am spus de cateva ori sa se potoleasca dar nu prea aveai cu cine.

    Cel mai nasol aeroport in care am fost, a fost undeva in Egipt.
    Cat despre mancare si bautura, am avut nesansa sa primeasc chifle expirate. de baut mereu beau suc de rosii cu piper si sare.

    Si da, mereu e zgomot si frig.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici nu vreau să-mi imaginez experienţa prin care ai trecut, cred că nu aş fi făcut faţă în locul tău.
      Şi mie îmi place sucul de roşii cu piper şi sare, dar paradoxal acasă nu îl beau niciodată.

      Delete
  8. Îmi place foarte mult să călătoresc cu avionul. Deși mor de frică la decolare, ideea de desprindere de sol îmi dă aripi. Priveliștea deasupra norilor îmi dă o liniște și o detașare pe care la sol nu le-am trăit niciodată. De câteva ori a trebuit să zbor singură. Spre exemplu am plecat însoțită și m-am întors singură în prima mea călătorie la Paris. M-am abțiguit cu niște vin alb ca să depășesc emoțiile. Altă dată am zburat de la Budapesta la Zagreb cu un avionaș cu elice pe aripi, cred că avea 40 de locuri și eram 3 călători. M-a zguduit în zbor până nu am mai avut energie să reacționez și m-am lăsat în voia sorții. Cea mai teribilă aterizare am avut-o la Barcelona. Am prins niște turbulențe de Discovery Channel.
    Din avion am văzut cele mai impresionante peisaje, spre exemplu Alpii Maritimi. Am avut și mari satisfacții privind pe fereastra avionului locuri văzute la pas: Porțile de Fier, Budapesta, Viena, Coasta de Azur. Aterizarea la Nisa este un adevărat spectacol.
    Am cunoscut în avion oameni interesanți. Prefer Taromul pentru mâncarea bună. Aeroportul preferat este Schiphol – Amsterdam.
    Pentru mine un zbor este echivalent cu un prilej de meditație, relaxare și reevaluare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ador părerile tale argumentate, Corina! Cred că dacă ţi-ai face un blog nu m-aş plictisi niciodată de relatările tale pentru că 1 la mână se vede că ai ce povesti, 2 la mână ai talent!!!. :D. Te pup!

      Delete
    2. P.S. Nu ştiu cum faci, dar de fiecare dată când povesteşti parcă mă transpui în momentul respectiv.

      Delete
    3. Multumesc frumos pentru aprecieri. Cu blogul incerc sa progresez. Deocamdata nu este la prioritati. Eu sunt genul care m-as imprietenii cu toata lumea si nu as mai avea timp de mine. Fac parte din categoria care cultiva relatii si apoi le intretin. Trebuie sa mai muncesc cu mine pentru ca tind prea mult sa detin controlul.
      Si pentru ca tot ma inghiontesti cu blogul am sa-l fac public la tine pe blog si azi il trec si la profilul de pe FB. Cred ca trebuie sa fiu mai putin selectiva in prietenii si sa fiu mai buna.
      http://calatoriiamintirisivise.wordpress.com
      Probabil ca de azi trebuie sa ma pun pe treaba.Multumesc pentru sutinere si incurajare. Azi cred ca am facut un pas important pentru evolutia mea.

      Delete
    4. Artificii... aplauze... Bravoooo!!!!

      Delete
  9. Daca stau sa ma gandesc, incluzand si escalele, cred ca am zeci de decolari (din fericire tot atatea aterizari) la activ, si cu toate astea tot nu sunt 100% in elementul meu in timpul zborului - partial e si vina mea probabil, pt. ca am urmarit toate emisiunile Air Crash Investigation si Seconds From Disaster de pe National si Discovery, asa ca toate neregulile din acele emisiuni imi vin in minte de cum decolam. Nu am avut parte de turbulente (majore) si nici de alte incidente, si chiar daca sunt relaxata in general (citesc, mananc, ma joc pe telefon, fac poze), in acelasi timp sunt intr-o continua stare de alerta. O singura aterizare a fost perfecta, in opinia mea, am si vrut sa trimit un mail companiei sa-si felicite pilotul (dar intre timp i-am uitat numele), si o singura aterizare a fost asa nasoala incat am crezut ca nu ne mai oprim.. in rest, toate au fost "average". Cel mai mult imi place Finnair (companie finlandeza, curatenie, spatiu, papa foarte bun), apoi Lufthansa. Eu sunt ferm convinsa ca majoritatea oamenilor (daca nu toti) care pasesc intr-un avion zic un Tatal nostru.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi place relatarea ta cu privire la această experienţă şi... m-am uitat şi eu la câteva emisiuni Air Crash Investigation, dar m-am hotărât că e mai bine pentru psihicul meu să nu mă mai uit... am tendinţa să fiu over-analytical.
      Sunt sigură că ai dreptate cu privire la Tatăl nostru.

      Delete
  10. Mi-a fost dor de tine!:)

    Fotografiile postarii au ceva....de poveste; le-as tot privi!

    Eu ma aflu in categoria celor deloc plimbati, n-am urcat in avion niciodata! Cred eu ca n-as avea teama! M-a amuzat postarea si, in acelasi timp, mi-a oferit o perspectiva mai clara asupra acestui mijloc de transport!

    Cred ca si eu as spune Tatal nostru in mod repetat pana s-ar remedia o problema de genul celei mentionate!:)

    Pupici, Lucia!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    ReplyDelete
  11. Nu pot sa spun decat wow!! Pozele sunt incredibile!!

    Cat despre avioane... off mama, timp de 5 ani am facut naveta Canada-Romania, cam 2 zboruri pe an si cred ca o vreme buuuuna nu vreau sa mai aud de ele. Am zburat si cu catelul nostru o data singura o data cu logodnicul meu si ce pot sa spun decat ca a fost o experienta... Zborul spre Toronto este unul cu escala dar in total faceam in jur de 12-14 ore cu tot cu escala.... Au fost si zboruri bune si altele mai putin bune dar bine sa suntem sanatosi :). Abia astept sa va si postarea despre imbracaminte :))). Eu am vazut si persoane in pijamale pe avion :D

    www.ABelle.ro
    www.101FashionStreet.com

    ReplyDelete
  12. Trei zboruri si toate ok, singurul inconvenient e ca trebuie sa inghit in sec de nenumarate ori, in rest e o experienta strasnica.
    Pozele sunt superbe!!

    ReplyDelete
  13. Am fost de peste 30 ori, iar cel mai lung: Istanbul-New York direct, 10.30h. Fara probleme. Iar cea mai buna companie: Turkish. Servicii si mancare super. Feluri la alegere.
    La cat mai multe zboruri!

    ReplyDelete